Uşoare sunt vieţile multora… de Mihai Eminescu
Uşoare sunt vieţile multora…
de Mihai Eminescu
Uşoare sunt vieţile multora.
Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,
În orice timp au clipa lor cu soare
Şi-n orice zi le-apare aurora…
Dar spune, tu, copilă visătoare,
De-am fost şi eu din rândul acelora,
De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,
De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?
Trăiam pierdut în umbra amorţirii,
Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma
Şi orb eram la farmecele firii…
Deodată te văzui… o clipă numai
Simţii adânc amarul omenirii…
Şi iată că-l cunosc întreg acuma.