Părea c-aşteaptă… de Mihai Eminescu

Părea c-aşteaptă…

de Mihai Eminescu

                        Părea c-aşteaptă s-o cuprind în braţe

                        Şi faţa mea cu mâinile-i s-o ieie,

                        Ca să mă pierd în ochi-i de femeie,

                        Citind în ei întreaga mea viaţă.

                        Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie

                        Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i faţă;

                        Pândind, cu ochii mă-ntreba isteaţă:

                        Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie?

                        De-astfel de toane vecinic nu te saturi,

                        Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi

                        Ş-abia la urmă parcă tot se-ndură.

                        Împotriviri duioase-a frumuseţii

                        În lupte dulci desfac urâtul vieţii,

                        Ce n-au amar, fiindcă au măsură.