Sunt ani la mijloc de Mihai Eminescu

Sunt ani la mijloc

de Mihai Eminescu

                        Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece

                        Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,

                        Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,

                        Minune cu ochi mari şi mână rece.

                        O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,

                        Privirea ta asupra mea se plece,

                        Sub raza ei mă lasă a petrece

                        Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

                        Tu nici nu ştii a ta apropiere

                        Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,

                        Ca răsărirea stelei în tăcere;

                        Iar când te văd zâmbind copilăreşte,

                        Se stinge-atunci o viaţă de durere,

                        Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.