Kamadeva de Mihai Eminescu

Kamadeva

de Mihai Eminescu

                        Cu durerile iubirii

                        Voind sufletu-mi să-l vindec,

                        L-am chemat în somn pe Kama –

                        Kamadeva, zeul indic.

                        El veni, copilul mândru,

                        Călărind pe-un papagal,

                        Având zâmbetul făţarnic

                        Pe-a lui buze de coral.

                        Aripi are, iar în tolbă-i

                        El păstrează, cu săgeţi,

                        Numai flori înveninate

                        De la Gangele măreţ.

                        Puse-o floare-atunci în arcu-i,

                        Mă lovi cu ea în piept,

                        Şi de-atunci în orice noapte

                        Plâng pe patul meu deştept,

                        Cu săgeata-i otrăvită

                        A sosit ca să mă certe

                        Fiul cerului albastru

                        Ş-al iluziei deşerte.