O stea pin ceruri de Mihai Eminescu
O stea pin ceruri
de Mihai Eminescu
O stea pin ceruri o văd
că trece
Şi eu un nume i-am pus din
zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.
Ea nevăzută acum se
stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a
urmărit;
Numai un ochi singur umed o
plânge
Căci o-a iubit.
Ştiţi de ce stelei i-am
dat un nume,
Numele unui suflet
răcit,
Ce-acuma palid, uitat
de lume,
A-mbătrânit?
Pentru că ochiul ce
lăcrimează
După-acea steauă care
s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.