Lida de Mihai Eminescu

Lida

de Mihai Eminescu

                        Marea-i tristă-n vântul serei.

                        Pe ruini ce se deşir

                        Lida vede icoana mării

                        Şi pe faţă-i plâng gândiri.

                        Blonda Lid-amor gândeşte.

                        Marea vede chipu-i pal

                        Şi-n adâncu-i zugrăveşte

                        Prin ruini un ideal.

                        Un pescar pe ţărmuri trece

                        Şi din placa de argint

                        Vede zâna tristă, rece

                        Prin risipe rătăcind.

                        Peste-un an în nopţi de vară

                        Vezi pe luciul vagabond

                        Cu pescaru-n luntre zboară

                        Al ruinei geniu blond.