La steaua de Mihai Eminescu
La steaua
de Mihai Eminescu
La steaua care-a
răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au
trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins
în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a
murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a
zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al
nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.