Din noaptea… de Mihai Eminescu

Din noaptea…

de Mihai Eminescu

                        Din noaptea vecinicei uitări

                        În care toate curg,

                        A vieţii noastre dezmierdări

                        Şi raze din amurg,

                        De unde nu mai străbătu

                        Nimic din ce-au apus –

                        Aş vrea odată-n viaţă tu

                        Să te înalţi în sus.

                        Şi dacă ochii ce-am iubit

                        N-or fi de raze plini,

                        Tu mă priveşte liniştit

                        Cu stinsele lumini.

                        Şi dacă glasul adorat

                        N-o spune un cuvânt,

                        Tot înţeleg că m-ai chemat

                        Dincolo de mormânt.