Izvor şi râu de Mihai Eminescu

Izvor şi râu

de Mihai Eminescu

                        Născute-abia izvoare stau de sfadă

                        Deprind copile oceanica lor limbă

                        Şi trec spărgându-şi albia lor strâmbă

                        Prin lunci mulţime şi prin stânci grămadă.

                        Din munte-aleargă şi la şes se plimbă

                        Colo-n cuibar de ape fug să cadă,

                        Colo cu şir de valuri fac paradă,

                        Aceleaşi sunt deşi mereu se schimbă.

                        Cu adâncimea apei s-adânceşte

                        Din glasul lor a sunetului scară

                        Devine tristă, rânduri-rânduri creşte.

                        Până ce urnindu-se în marea-amară

                        Un fluviu mândru ce-ostenit mugeşte

                        Trecutul glas cu totul şi-l uitară.