În fereastra despre mare de Mihai Eminescu

În fereastra despre mare

de Mihai Eminescu

                        În fereastra despre mare

                        Stă copila cea de crai –

                        Fundul mării, fundul mării

                        Fură chipul ei bălai.

                        Iar pescarul trece-n luntre

                        Şi în ape vecinic cată –

                        Fundul mării, fundul mării,

                        Ah! demult un chip i-arată.

                        „Spre castel vreodată ochii

                        N-am întors şi totuşi plâng –

                        Fundul mării, fundul mării

                        Mă atrage în adânc.”