Dormi! de Mihai Eminescu
Dormi!
de Mihai Eminescu
De ce te temi? au nu
eşti tu cu mine?
Lasă ploaia doar să
bată în fereşti –
Lasă vântul trist prin
arbori să suspine,
Fii liniştită tu! Cu
mine eşti.
Ce te-ai sculat şi te uiţi
în podele?
Uimită pari şi pari a
aştepta.
Nu poţi vedea cu ochii
printre ele –
Vrei să-ţi aduci aminte
de ceva?
Lasă-te în perne – eu îţi voi da pace.
Dormi tu – şi lasă să
rămân deştept.
Pe când citesc,
întotdeauna-mi place,
Din când în când să cat
la tine drept,
Să văd cum dormi… să te
admir cu drag…
Cu gura-abia
deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu
mân-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi
gândiri.
Frumoasă eşti… o prea
frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a
ta faţă.
Îmi vine să alerg la
tine-ndată
Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţe.
Dar te-ai trezit…
păcat! şi nu mă-ndur.
Dormi liniştit c-un
braţ pe după cap.
Din când în când cu
ochiul eu te fur,
Din când în când din
mână cartea scap.
Şi-s fericit… Pulsează
lunga vreme
În orologi cu paşii
uniformi…
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc
cu sila… Dormi!