Când priveşti oglinda mării de Mihai Eminescu
Când priveşti
oglinda mării
de Mihai Eminescu
Când priveşti oglinda
mării,
Vezi în ea
Ţărmuri verzi şi cerul
serii,
Nor şi stea.
Unda-n plesnetul ei
geme
Şi Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-i
pierde,
Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
Şi amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simţi pe
vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi
liniştită
Dulce vis,
Şi al luncii vânt de
vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Lănguros.
De-ai pătrunde c-o
privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de
mâhnire
Şi venin,
Ai cunoaşte-atuncea
bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri
senine –
Iată eu.