Când marea… de Mihai Eminescu
Când marea…
de Mihai Eminescu
Când marea turbează de
valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de
spume şi vânt,
Când nori-alung ziua
din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;
Atunci printre nouri, prin vânt şi prin
unde
O rază de aur se toarce
uşor
Şi-n fundul sălbatec al
mării pătrunde
Prin vânt şi prin nor.
Ce caută raza din
ceruri venită,
Din galbena steauă
ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în
noaptea-i cernită
Und-razele pier?
În fundul cel umed al
mării turbate,
În lumea-i noptoasă, în
sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în
piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce
palidă trece
Şi-aruncă prin nori a
ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre
stele, ce rece
În mare murea.