PAR PLETE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Păr/ plete
Se crede că, aidoma unghiilor sau membrelor, pletele omului păstrează relaţiile intime cu acesta, chiar după separarea lor de trup. De aceea, în multe familii, există obiceiul de a păstra şuviţele de păr şi primii dinţi de lapte ai copilului. Aceste practici trădează o voinţă de a face să supraveţuiască starea persoanei care purta acest păr. Eroii, în semnul sacrificiului, oferindu-şi propria persoană ca jertfă pentru fericirea poporului său, îşi taie părul şi unghiile. In Vietnam, părul tăiat sau smuls cu pieptenul nu este aruncat, căci poate servi pentru a influenţa prin vrăji soarta proprietarului lor. Tăierea părului corespunde nu numai cu un sacrificiu, dar şi cu o capitulare: renunţarea - voită sau impusă - la virtuţi şi prerogative, într-un cuvînt, la propria- ţi personalitate. Urme ale acestei credin115
ţe pot fi regăsite nu numai in groaznica scalpare săvirşită de indienii din America, dar şi în călugărire care presupune, aproape întotdeauna, tăierea părului. In Franţa, cînd lumea a început să-şi taie părul, regii şi nobilii şi-au păstrat pletele lungi, în semn al puterii. Părul despletit sau răsfirat pe umeri semnifică atitudinea rituală. Pletele dispuse în jurul capului sînt, de asemenea, o imagine a razelor solare. Ele participă la relaţiile cu Cerul. Portul părului lung defineşte calitatea aristrocratică sau regală. Păr scurt poartă servitorii sau persoanele de rang inferior. In alte părţi, tăierea părului este suspendată pe durata unui război, a unei călătorii sau în urma unui jurămînt făcut în faţa altarului. A-ţi lăsa părul să creas- că, fără a-1 tăia sau pieptăna, este semn de doliu la numeroase popoare, adesea consecinţa unui jurămînt. In anumite părţi din Germania, nu i se tăia părul copilului înainte de a fi împlinit un an, ca să nu i se taie norocul. Prima tăiere de păr a prinţului moştenitor, la incaşi, coincidea cu înţărcarea lui, la vîrsta de doi ani. Atunci îşi primea şi numele. O femeie nu are voie să intre într-o biserică cu capul descoperit: ar însemna să pretindă o libertate nu numai de drept, dar şi de moravuri. In Rusia numai fetele tinere poartă o singură coadă împletită, semn de feciorie; femeia matură poartă două cozi. Socotindu-se că puterea zace în portul părului lung, a-1 tăia înseamnă o pierdere a puterii.
Potrivit credinţei populare, părul e purtătorul energiei vitale, care continuă să crească şi după moarte. Părul lung ce învăluie trupul este, în legende, o trimitere la viaţa de dincolo de lume. Aceeaşi
semnificaţie comportă motivul în poezia „Mioriţa” de N. Labiş. Autorul scrie, adresîndu-se măicuţei: „De ce fugi pe cîmpuri, după ce chemăriV Despletit ţi-i pârul - albă vîlvătaie...”.
Se crede că, aidoma unghiilor sau membrelor, pletele omului păstrează relaţiile intime cu acesta, chiar după separarea lor de trup. De aceea, în multe familii, există obiceiul de a păstra şuviţele de păr şi primii dinţi de lapte ai copilului. Aceste practici trădează o voinţă de a face să supraveţuiască starea persoanei care purta acest păr. Eroii, în semnul sacrificiului, oferindu-şi propria persoană ca jertfă pentru fericirea poporului său, îşi taie părul şi unghiile. In Vietnam, părul tăiat sau smuls cu pieptenul nu este aruncat, căci poate servi pentru a influenţa prin vrăji soarta proprietarului lor. Tăierea părului corespunde nu numai cu un sacrificiu, dar şi cu o capitulare: renunţarea - voită sau impusă - la virtuţi şi prerogative, într-un cuvînt, la propria- ţi personalitate. Urme ale acestei credin115
ţe pot fi regăsite nu numai in groaznica scalpare săvirşită de indienii din America, dar şi în călugărire care presupune, aproape întotdeauna, tăierea părului. In Franţa, cînd lumea a început să-şi taie părul, regii şi nobilii şi-au păstrat pletele lungi, în semn al puterii. Părul despletit sau răsfirat pe umeri semnifică atitudinea rituală. Pletele dispuse în jurul capului sînt, de asemenea, o imagine a razelor solare. Ele participă la relaţiile cu Cerul. Portul părului lung defineşte calitatea aristrocratică sau regală. Păr scurt poartă servitorii sau persoanele de rang inferior. In alte părţi, tăierea părului este suspendată pe durata unui război, a unei călătorii sau în urma unui jurămînt făcut în faţa altarului. A-ţi lăsa părul să creas- că, fără a-1 tăia sau pieptăna, este semn de doliu la numeroase popoare, adesea consecinţa unui jurămînt. In anumite părţi din Germania, nu i se tăia părul copilului înainte de a fi împlinit un an, ca să nu i se taie norocul. Prima tăiere de păr a prinţului moştenitor, la incaşi, coincidea cu înţărcarea lui, la vîrsta de doi ani. Atunci îşi primea şi numele. O femeie nu are voie să intre într-o biserică cu capul descoperit: ar însemna să pretindă o libertate nu numai de drept, dar şi de moravuri. In Rusia numai fetele tinere poartă o singură coadă împletită, semn de feciorie; femeia matură poartă două cozi. Socotindu-se că puterea zace în portul părului lung, a-1 tăia înseamnă o pierdere a puterii.
Potrivit credinţei populare, părul e purtătorul energiei vitale, care continuă să crească şi după moarte. Părul lung ce învăluie trupul este, în legende, o trimitere la viaţa de dincolo de lume. Aceeaşi
semnificaţie comportă motivul în poezia „Mioriţa” de N. Labiş. Autorul scrie, adresîndu-se măicuţei: „De ce fugi pe cîmpuri, după ce chemăriV Despletit ţi-i pârul - albă vîlvătaie...”.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
