PASTOR ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza

Păstor

Este un simbol creştin. „Eu sînt păstorul cel bun*\ spuse Iisus. Păstorul nu este un simbriaş, ci acela căruia îi aparţin oile şi care este gata să moară pentru ele. Prin asociaţie cu Christos-păstorul au fost denumiţi păstori şi şefii spirituali, a căror funcţie se referă constant la cea asumată de Domnul lor, păstorul cel mare. Simbolismul păstorului cuprinde şi un sens de înţelepciune intuitivă şi experimentală. Păstorul simbolizează veghea; funcţia sa presupune exercitarea constantă a vigilenţei: este treaz şi vede. Simbolizîndu-1 pe nomad, nu are rădăcini, el reprezintă sufletul care, în această lume, e, întotdeauna, în trecere. Este un observator al cerului, al soarelui, al lunii şi al stelelor; poate prevedea timpul; distinge zgomotele şi aude venind lupii sau behăind mioara rătăcită. Din cauza acestor funcţii diferite pe care le exercită, păstorul apare ca un înţelept, a cărui acţiune se sprijină pe contemplare. In întuneric, păstorul joacă rolul de psihopomp, de călăuză a sufletelor spre pămînt. Puterile cosmice sînt turmele lui şi el se dovedeşte a fi stăpînul lor suprem. Simbolismul din Evanghelii al păstorului şi al turmei sale este binecunoscut, este acela al şefului spiritual ce călăuzeşte masa discipolilor săi pe Calea adevărului şi a mîntuirii, are grijă de turma de oi şi miei. Oile şi mieii reprezintă discipolii unui conducător spiritual, care
116
se supun autorităţii acestuia, idee reluată de credinţa creştină şi literatura cultă.
Rolul de „păstor al neamului românesc” aparţine personajului central din drama „Apus de soare” de B. Şt. Dela- vrancea - Ştefan cel Mare: „ Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci pînă la adinei bâtrmeţi... că Moldova n- a fost a strămoşilor mei,
„Nalt, voinic şi frumos”, creşte în dimensiunile sale simbolice, alături de cei „mărunţei şi de tot felul”, ciobanul din „Toiagul păstoriei” de I. Druţă. El este sfînt prin iertarea ce-o face oamenilor, prin locuinţa lui situată pe înălţimi, în apropierea lui Dumnezeu. El e asemenea lui Christos, e un bun păstor pentru oile sale, pe care, de fapt, nici nu le avea: oamenii satului erau cei pentru care îşi punea păstorul sufletul Urcînd pe deal, păstorul n-are oi, dar devine conducătorul spiritual ce domină satul, apropiind lumea de el, ca atunci cînd va reînvia, ca mire cosmic; de fapt, nu el va reînvia, ci spaţiul natal va renaşte prin moartea Iul
Eroul liric din poezia „Păstor de fulgi” de A, Blandiana, se vrea un păstor bun pentru oile sale (fulgii), adică semenii lui în caz că aceştia vor fi adevăraţi creştini: „Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,/ să am în grijă turme mari de- omătf pe care să le port prin ceruri lungi/ şi să le-aduc mai albe îndărăt”
In romanul „Baltagul” de M. Sa- doveanu, motivul reprezintă destinul uman cu întîmplări de rang universal. Rupt din Univers prin naştere, păstorul se reintegrează în acesta prin moarte, pentru ca splendida unitate să perpetueze. Nechifor devine Omul universal şi personaj-sumă a lumii.

Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră