ORFEU ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Orfeu
Potrivit cunoscutului mit, Orfeu era un semizeu înzestrat cu harul de a cînta atît de frumos, încît mişca pînă şi pietrele. £1 reprezintă simbolul muzicianului care, prin puterea covîrşitoare a sunetului, poate mişca animalele, plantele şi chiar pietrele şi poate îndupleca zeităţile infernale. Cînd soţia sa a murit muşcată de un şarpe, Orfeu a coborît în Infern, fermecîndu-I cu harul său pe regele Hades. Prin urmare, i s-a permis să o ia cu el înapoi pe soţia sa, Euridike, însă numai cu condiţia să se întoarcă spre ea şi să o privească doar după ce vor fi ajuns dincolo de tărîmul morţilor. Dar, împins de dpr, el uită de această condiţie şi Euridike se destrămă ca o umbră, întorcîn- du-se pentru totdeauna la Hades.
în poezia „Memento mori” de M. Eminescu, motivul semnifică destinul artistului, al geniului neînţeles de lumea comună, ba chiar osîndit la suferinţe: „Iar pe piatra prăvălită, lîngâ marea- ntunecatăf Stă Orfeu - cotul în reazim pe-a lui liră sfărîmată/...De-arfi aruncat de haos arfa-i de cîntări umflată,/ Toată lumea după dinsa, de-al ei sunet atîrna- tăj Ar fi curs în văi eterne, lin şi-ncet ar fi căzut...”
Noul Orfeu din poezia lui G. Me- niuc „Toamna lui Orfeu” realizează un superb gest de creaţie: îşi făureşte chipul iubitei pierdute, răsărit „dincolo din aer, din valuri”, pentru a-1 păstra întru nemoarte.
109
în eseul „Paşii lui Orfeu” de N. Da- bija, motivul semnifică permanenţa suflului orfic creator pe plaiurile moldave: „în tot cazul, ne-ar plăcea să ştim că aceste locuri, pe unde trăim azi, e posibil să fi fost cutreierate şi de Poetul Poeţilor - Orfeu, cel care putea, cu ajutorul cu- vîntului, împlini destine, naşte fiinţe...”
Potrivit cunoscutului mit, Orfeu era un semizeu înzestrat cu harul de a cînta atît de frumos, încît mişca pînă şi pietrele. £1 reprezintă simbolul muzicianului care, prin puterea covîrşitoare a sunetului, poate mişca animalele, plantele şi chiar pietrele şi poate îndupleca zeităţile infernale. Cînd soţia sa a murit muşcată de un şarpe, Orfeu a coborît în Infern, fermecîndu-I cu harul său pe regele Hades. Prin urmare, i s-a permis să o ia cu el înapoi pe soţia sa, Euridike, însă numai cu condiţia să se întoarcă spre ea şi să o privească doar după ce vor fi ajuns dincolo de tărîmul morţilor. Dar, împins de dpr, el uită de această condiţie şi Euridike se destrămă ca o umbră, întorcîn- du-se pentru totdeauna la Hades.
în poezia „Memento mori” de M. Eminescu, motivul semnifică destinul artistului, al geniului neînţeles de lumea comună, ba chiar osîndit la suferinţe: „Iar pe piatra prăvălită, lîngâ marea- ntunecatăf Stă Orfeu - cotul în reazim pe-a lui liră sfărîmată/...De-arfi aruncat de haos arfa-i de cîntări umflată,/ Toată lumea după dinsa, de-al ei sunet atîrna- tăj Ar fi curs în văi eterne, lin şi-ncet ar fi căzut...”
Noul Orfeu din poezia lui G. Me- niuc „Toamna lui Orfeu” realizează un superb gest de creaţie: îşi făureşte chipul iubitei pierdute, răsărit „dincolo din aer, din valuri”, pentru a-1 păstra întru nemoarte.
109
în eseul „Paşii lui Orfeu” de N. Da- bija, motivul semnifică permanenţa suflului orfic creator pe plaiurile moldave: „în tot cazul, ne-ar plăcea să ştim că aceste locuri, pe unde trăim azi, e posibil să fi fost cutreierate şi de Poetul Poeţilor - Orfeu, cel care putea, cu ajutorul cu- vîntului, împlini destine, naşte fiinţe...”
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
