NINSOARE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Ninsoare
In pastelul „Iarna” de V. Alecsan- dri, imaginea „oceanul de ninsoare** contribuie la accentuarea impresiei de gol imens. Ninsoarea de sfîrşit de lume transformă peisajul cunoscut în spaţiu acvatic pustiu şi nemărginit ca un ocean arctic. Este sugestia unui potop biblic: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!**, iar autorul trăieşte spaima golului, ca şi cînd s-ar fi întors în pre- lume.
In textul „Fulg” de N. Labiş, motivul denotă lumina ce inundă sufletul îndurerat al poetului din cauza topirii fulgului de nea: zăpada şterge urma dramaticei întîmplări şi invită la trăirea bucuriei
generate de frumuseţea peisajului: „Iar cînd ochii mi-am nălţat,/ Am văzut cum prin ninsoare/ Valea-ntreagâ lumina/ Minunat scăpărătoare. **
La G. Bacovia, căderea perpetuă a ninsorii sugereză sfîrşitul lumii, apoca- lipsa: ,;Afară ninge prăpădind,/ Iubita cîntă la clavir/ Şi tîrgul stă întunecatj De parcă ninge - cimitir** („Nevroză”). In poezia „Decembrie”, ninsoarea sugerează răceala societăţii, singurătatea, dorinţa de a evada din potopul de zăpadă, durerea senină: „Potop e-napoi şi-nain- te...”
I. Druţă, în romanul „Povara bunătăţii noastre”, evocă ninsoarea ca pe o forţă creatoare a cerului: „Ningea. Peste Cîmpia Sorocii ningea încet, domol, agale, şi venea potopul cela alb de sus nu ca o ninsoare oarecare, ci ca o mare binefacere cerească”
Ninsoarea, simbol al purităţii, este prezentă în poezia lui A. Suceveanu: „Ningeam curat, ningeam conspirativ,/ Ningeam în febră rece şi-n neştirej Ca un dogmatic trist şi emotiv,/ Cu-o ultimă credinţă în iubire”
In pastelul „Iarna” de V. Alecsan- dri, imaginea „oceanul de ninsoare** contribuie la accentuarea impresiei de gol imens. Ninsoarea de sfîrşit de lume transformă peisajul cunoscut în spaţiu acvatic pustiu şi nemărginit ca un ocean arctic. Este sugestia unui potop biblic: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!**, iar autorul trăieşte spaima golului, ca şi cînd s-ar fi întors în pre- lume.
In textul „Fulg” de N. Labiş, motivul denotă lumina ce inundă sufletul îndurerat al poetului din cauza topirii fulgului de nea: zăpada şterge urma dramaticei întîmplări şi invită la trăirea bucuriei
generate de frumuseţea peisajului: „Iar cînd ochii mi-am nălţat,/ Am văzut cum prin ninsoare/ Valea-ntreagâ lumina/ Minunat scăpărătoare. **
La G. Bacovia, căderea perpetuă a ninsorii sugereză sfîrşitul lumii, apoca- lipsa: ,;Afară ninge prăpădind,/ Iubita cîntă la clavir/ Şi tîrgul stă întunecatj De parcă ninge - cimitir** („Nevroză”). In poezia „Decembrie”, ninsoarea sugerează răceala societăţii, singurătatea, dorinţa de a evada din potopul de zăpadă, durerea senină: „Potop e-napoi şi-nain- te...”
I. Druţă, în romanul „Povara bunătăţii noastre”, evocă ninsoarea ca pe o forţă creatoare a cerului: „Ningea. Peste Cîmpia Sorocii ningea încet, domol, agale, şi venea potopul cela alb de sus nu ca o ninsoare oarecare, ci ca o mare binefacere cerească”
Ninsoarea, simbol al purităţii, este prezentă în poezia lui A. Suceveanu: „Ningeam curat, ningeam conspirativ,/ Ningeam în febră rece şi-n neştirej Ca un dogmatic trist şi emotiv,/ Cu-o ultimă credinţă în iubire”
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
