IZVOR ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Izvor
Sacralitatea izvoarelor este universală, întrucît ele constituie gura apei vii sau
79
a apei neprihănite. Apa vie pe care o răs- pîndesc izvoarele este, ca şi ploaia, sînge- le divin, sămînţa cerului, este un simbol de maternitate. La descendenţii triburilor maya, este interzis să se pescuiască în izvoare şi să se taie crengile copacilor din preajma izvoarelor. Izvoarele erau, la gali, zeităţi ce ştiau să tămăduiască rănile şi să-i reînsufleţească pe războinicii morţi. Adesea, în opere literare, e descris un izvor a cărui apă proaspătă îi duce pe cei ce o beau în regatul eroilor.. Plin de sunete şi transparenţă, izvorul reflectă orizontul interior, acela al începuturilor, în creaţiile romantice, apa reprezintă simbolul spaţiului feeric, în care se desfăşoară visul de iubire. Izvorul este locul reveriilor şi devine adeseori un avertisment în legătură cu trecerea ireversibilă a timpului. Apa tînguioasă de izvor sugerează absenţa iubitei, care e peste tot o dureroasă prezenţă. Izvorul mai este simbolul de veacuri al timpului ireversibil.
în poemul „Călin (file din poveste)” de M. Eminescu, izvoarele sînt un simbol al vieţii care mereu curge: apele „trec cu harnici unde”, „sar în bulgări fluizi”, „coboară-n ropot dulce”.
La Şt. A. Doinaş, în „Mistreţul cu colţi de argint”, izvorul este simbolul conştiinţei de sine. Prinţul din Levant penetrează nivelul cunoaşterii de sine.
V. Romanciuc, în poezia „Izvorul”, atribuie motivului conotaţia de neam: „învăţătorul nostru de demnitate/ tu eşti, izvorulej tu eşti, izvorulej ca un gînd curat răsărind/ din al pămîntului/ creier. ”
C, Vieru identifică izvorul de la ţară cu un leagăn permanent al spiritului.
£1 ne vorbeşte din casa sa natală, ca din centrul sensibil al lumii: „Mi-e dor de fragedul izvor/ Curgînd din veşnicieJ Cu ochi curaţi, strălucitori/ Ca ochii tăi, copilărie”. Pentru poet, izvorul mai este spiritualitatea veşnică a neamului, e dragostea ca realizare a vieţii umane, e veşnica căutare a esenţelor vieţii şi existenţei: „Izvoare -/ Limpezi izvoareJ Sufletul mamei/ De voi străjuit./ Izvoare -/ Săbii sub floareJ Loc vă ajunge/ Pe-al nostru pâmînt”
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
Sacralitatea izvoarelor este universală, întrucît ele constituie gura apei vii sau
79
a apei neprihănite. Apa vie pe care o răs- pîndesc izvoarele este, ca şi ploaia, sînge- le divin, sămînţa cerului, este un simbol de maternitate. La descendenţii triburilor maya, este interzis să se pescuiască în izvoare şi să se taie crengile copacilor din preajma izvoarelor. Izvoarele erau, la gali, zeităţi ce ştiau să tămăduiască rănile şi să-i reînsufleţească pe războinicii morţi. Adesea, în opere literare, e descris un izvor a cărui apă proaspătă îi duce pe cei ce o beau în regatul eroilor.. Plin de sunete şi transparenţă, izvorul reflectă orizontul interior, acela al începuturilor, în creaţiile romantice, apa reprezintă simbolul spaţiului feeric, în care se desfăşoară visul de iubire. Izvorul este locul reveriilor şi devine adeseori un avertisment în legătură cu trecerea ireversibilă a timpului. Apa tînguioasă de izvor sugerează absenţa iubitei, care e peste tot o dureroasă prezenţă. Izvorul mai este simbolul de veacuri al timpului ireversibil.
în poemul „Călin (file din poveste)” de M. Eminescu, izvoarele sînt un simbol al vieţii care mereu curge: apele „trec cu harnici unde”, „sar în bulgări fluizi”, „coboară-n ropot dulce”.
La Şt. A. Doinaş, în „Mistreţul cu colţi de argint”, izvorul este simbolul conştiinţei de sine. Prinţul din Levant penetrează nivelul cunoaşterii de sine.
V. Romanciuc, în poezia „Izvorul”, atribuie motivului conotaţia de neam: „învăţătorul nostru de demnitate/ tu eşti, izvorulej tu eşti, izvorulej ca un gînd curat răsărind/ din al pămîntului/ creier. ”
C, Vieru identifică izvorul de la ţară cu un leagăn permanent al spiritului.
£1 ne vorbeşte din casa sa natală, ca din centrul sensibil al lumii: „Mi-e dor de fragedul izvor/ Curgînd din veşnicieJ Cu ochi curaţi, strălucitori/ Ca ochii tăi, copilărie”. Pentru poet, izvorul mai este spiritualitatea veşnică a neamului, e dragostea ca realizare a vieţii umane, e veşnica căutare a esenţelor vieţii şi existenţei: „Izvoare -/ Limpezi izvoareJ Sufletul mamei/ De voi străjuit./ Izvoare -/ Săbii sub floareJ Loc vă ajunge/ Pe-al nostru pâmînt”
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră