INIMA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Inimă
Organ central al omului, inima corespunde, în mod general, noţiunii de centru. Dacă Occidentul face din ea sediul sentimentelor, toate civilizaţiile tradiţionale localizează în inimă inteligenţa şi intuiţia; astfel centrul personalităţii s-a deplasat de la intelect la afectivitate. Inima este luată drept simbol al altarului lui Dumnezeu. Dacă biserica, în formă de cruce, se identifică cu trupul lui Christos, locul inimii este altarul. Scrierea hieroglifică egipteană reprezintă inima într-un vas. Or, inima este pusă în legătură şi cu Sfintul Graal, cupă în care se strînge sîngele lui Christos. Textele irlandeze spun, pentru a evoca moartea unui personaj copleşit de tristeţe, că „inima i s-a frînt în piept”. în Biblie, cu- vîntul inimă este folosit de vreo zece ori
78
pentru a desemna organul corporal, în schimb, se pot găsi peste o mie de exemple în care interpretarea sa este metaforică: „Dorm, dar inima mea veghează”, „Duh zdrobit şi inimă zdrobită ” în tradiţia modernă, inima a devenit simbolul dragostei, al carităţii ca iubire divină, al prieteniei şi al echităţii.
în textul „Nehotărîre” de T. Arghe- zi, motivul sugerează ideea că inima care nu e în stare de atîta iubire cîtă se cere pătrunderii în transcendent nu va mai fi „cheie”y ci „lacăt” al porţilor slavei cereşti. Fără iubire, sufletul rămîne închis, iar comunicarea lui cu cele veşnice - imposibilă: „Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăJ îmi umileşte cîrja şi- mi încovoaie criniiJ Şi inima urmează s-atîrne ca un lacăt/ Cu cheile pierdute, la porţile luminii”.
Motivul comportă o semnificaţie aparte în romanul „Ion” de L. Rebreanu. Derutată de confirmarea pe care o face Savista în ceea ce priveşte dragostea lui Ion pentru Florica,cu mintea „stinsa”şi cu „inima seacă şi goală”, Ana se spînzură.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
Organ central al omului, inima corespunde, în mod general, noţiunii de centru. Dacă Occidentul face din ea sediul sentimentelor, toate civilizaţiile tradiţionale localizează în inimă inteligenţa şi intuiţia; astfel centrul personalităţii s-a deplasat de la intelect la afectivitate. Inima este luată drept simbol al altarului lui Dumnezeu. Dacă biserica, în formă de cruce, se identifică cu trupul lui Christos, locul inimii este altarul. Scrierea hieroglifică egipteană reprezintă inima într-un vas. Or, inima este pusă în legătură şi cu Sfintul Graal, cupă în care se strînge sîngele lui Christos. Textele irlandeze spun, pentru a evoca moartea unui personaj copleşit de tristeţe, că „inima i s-a frînt în piept”. în Biblie, cu- vîntul inimă este folosit de vreo zece ori
78
pentru a desemna organul corporal, în schimb, se pot găsi peste o mie de exemple în care interpretarea sa este metaforică: „Dorm, dar inima mea veghează”, „Duh zdrobit şi inimă zdrobită ” în tradiţia modernă, inima a devenit simbolul dragostei, al carităţii ca iubire divină, al prieteniei şi al echităţii.
în textul „Nehotărîre” de T. Arghe- zi, motivul sugerează ideea că inima care nu e în stare de atîta iubire cîtă se cere pătrunderii în transcendent nu va mai fi „cheie”y ci „lacăt” al porţilor slavei cereşti. Fără iubire, sufletul rămîne închis, iar comunicarea lui cu cele veşnice - imposibilă: „Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăJ îmi umileşte cîrja şi- mi încovoaie criniiJ Şi inima urmează s-atîrne ca un lacăt/ Cu cheile pierdute, la porţile luminii”.
Motivul comportă o semnificaţie aparte în romanul „Ion” de L. Rebreanu. Derutată de confirmarea pe care o face Savista în ceea ce priveşte dragostea lui Ion pentru Florica,cu mintea „stinsa”şi cu „inima seacă şi goală”, Ana se spînzură.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră