HAOS ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Haosul este personificarea vidului primordial, anterior creaţiei, de pe vremea cînd elementelor lumii nu le fusese impusă încă ordinea.
El stă la baza oricărei organizări a cosmosului. Din haos au ieşit viaţa şi cunoaşterea. Haosul simbolizează deruta minţii omeneşti, este inconştiinţă şi pasivitate totală. Este preferabil să concepem haosul nu ca pe un vid imens, ci ca pe o corabie în care trebuie să circule viaţa, aceea care coboară din înălţime — viaţa spirituală. Conform unor vechi tradiţii, chinezii îşi închipuie haosul ca pe un cîine uriaş, cu păr lung. Acesta are doi ochi, dar nu vede; are urechi, dar nu aude;
nu are cele cinci viscere, dar trăieşte.
Motiv retopit într-o viziune proprie de M. Eminescu în “Scrisoarea I”, acesta îşi are originea în vechile scrieri indiene. Haosul e sugerat prin împerecherea fantastică a absenţelor (“La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă...")-, nimic nu se ascundea, deşi totul era ascuns; pătrunsul era de nepătruns; pentru lumea pricepută nu exista minte s-o priceapă. Haosul, în viziunea lui Eminescu, este indefinit: ("prăpastie", "genune", "noian întins de apă"), invizibil ("căci era întuneric"), lipsit de viaţă şi voinţă, fără conştiinţă de sine ("n-a fost minte pricepută şi nici minte s-o priceapă"), dominat de mişcarea absolută ("şiîn sine împăcată stăpînea eterna pace"). Haosul mai înseamnă pentru poet absenţa conştiinţei de sine: "De atunci şipînă astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute..."
El stă la baza oricărei organizări a cosmosului. Din haos au ieşit viaţa şi cunoaşterea. Haosul simbolizează deruta minţii omeneşti, este inconştiinţă şi pasivitate totală. Este preferabil să concepem haosul nu ca pe un vid imens, ci ca pe o corabie în care trebuie să circule viaţa, aceea care coboară din înălţime — viaţa spirituală. Conform unor vechi tradiţii, chinezii îşi închipuie haosul ca pe un cîine uriaş, cu păr lung. Acesta are doi ochi, dar nu vede; are urechi, dar nu aude;
nu are cele cinci viscere, dar trăieşte.
Motiv retopit într-o viziune proprie de M. Eminescu în “Scrisoarea I”, acesta îşi are originea în vechile scrieri indiene. Haosul e sugerat prin împerecherea fantastică a absenţelor (“La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă...")-, nimic nu se ascundea, deşi totul era ascuns; pătrunsul era de nepătruns; pentru lumea pricepută nu exista minte s-o priceapă. Haosul, în viziunea lui Eminescu, este indefinit: ("prăpastie", "genune", "noian întins de apă"), invizibil ("căci era întuneric"), lipsit de viaţă şi voinţă, fără conştiinţă de sine ("n-a fost minte pricepută şi nici minte s-o priceapă"), dominat de mişcarea absolută ("şiîn sine împăcată stăpînea eterna pace"). Haosul mai înseamnă pentru poet absenţa conştiinţei de sine: "De atunci şipînă astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute..."
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră