CRIN ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
“Legenda spune că crinul ar fi răsărit din laptele Herei picurat pe pămînt, în acelaşi timp luînd naştere şi Calea Lac- tee”6. în creştinism, crinul era simbolul iubirii pure, feciorelnice. Se mai spune că sunt flori regale, îndeosebi fiindcă aspectul crinilor seamănă cu un sceptru. Crinul este sinonimul albului, al purităţii, inocenţei şi fecioriei. în tradiţia bibli49
că, crinul este simbolul alegerii, al opririi la fiinţa iubită: "Cum este crinul între spini, aşa e draga mea între fete" ("Cîn- tarea cîntărilor"). Crinul mai simbolizează uitarea de sine în seama voinţei lui Dumnezeu, adică în seama Providenţei, care are grijă de nevoile aleşilor săi: "Luaţiseama la crinii cîmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc" (“Evanghelia după Matei"). Sugestie a potirului sacru şi a soarelui (crinul cu şase petale), imagine a roţii cerului, simbol al purităţii, dar şi al iubirii interzise, crinul este floarea gloriei, dar şi a morţii.
în simbolistica populară, crinul nu este numai simbolul purităţii, ci şi al palidităţii mortuare. în poezia simbolistă, trei crini plantaţi pe mormînt fac aluzie la moarte. El reprezintă abandonul, uitarea de sine pentru cei aleşi de Dumnezeu, dar şi beatitudinea şi extazul divin.
în literatură, cu precădere în cea romantică, crinul sugerează fragilitatea: “Pe braţele rotunde şi umerii ei plini / O primăvar-ntreagă ninsese flori de crini... (“Conrad", D. Bolintineanu). La Eminescu, "potirele crinilor" chiar devin elementele unui decor sacru — sunt ca "urne de argint", în universul artificial al zînei Dochii (“Memento mori"). Simboliştii îl transfigurează în imagini olfactive, subliniindu-i puterea narcotică, căci "în crin e beţia cea rară" (Macedonski). în cultura română, “Crinul alb" reprezintă noua generaţie al cărui patron nedeclarat era însuşi Eliade, şi exprima suferinţa de a face parte dintr-o cultură mică, lipsită de prestigiu european. Mesajul general al nuvelei "La umbra unui crin" de M. Eliade se referă la posibilitatea unui paradis, către care există un drum secret şi camuflat, accesibil doar pentru cei pregătiţi, iniţiaţi. Acest rai
este destinat tuturor oamenilor, într un viitor îndepărtat; atunci "exilul" general al lumii (pedeapsa Căderii) se va sfîrşi.
în creaţia lui N. Labiş, crinul semnifică abisul ca drum firesc al purificării: "împleticit cu alge de lene şi de vin / Neostoit de nimeni pe neguroasa cale / Am descifrat misterul otravelor de crin". La T. Ar- ghezi, în poezia “Nehotărîre", motivul comportă semnificaţia de tinereţe: "Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăt, / îmi umileşte cîrja şi-mi încovoaie crinii, / Şi inima urmează s-atîrne ca un lacăt / Cu cheile pierdute, la porţile luminii".
că, crinul este simbolul alegerii, al opririi la fiinţa iubită: "Cum este crinul între spini, aşa e draga mea între fete" ("Cîn- tarea cîntărilor"). Crinul mai simbolizează uitarea de sine în seama voinţei lui Dumnezeu, adică în seama Providenţei, care are grijă de nevoile aleşilor săi: "Luaţiseama la crinii cîmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc" (“Evanghelia după Matei"). Sugestie a potirului sacru şi a soarelui (crinul cu şase petale), imagine a roţii cerului, simbol al purităţii, dar şi al iubirii interzise, crinul este floarea gloriei, dar şi a morţii.
în simbolistica populară, crinul nu este numai simbolul purităţii, ci şi al palidităţii mortuare. în poezia simbolistă, trei crini plantaţi pe mormînt fac aluzie la moarte. El reprezintă abandonul, uitarea de sine pentru cei aleşi de Dumnezeu, dar şi beatitudinea şi extazul divin.
în literatură, cu precădere în cea romantică, crinul sugerează fragilitatea: “Pe braţele rotunde şi umerii ei plini / O primăvar-ntreagă ninsese flori de crini... (“Conrad", D. Bolintineanu). La Eminescu, "potirele crinilor" chiar devin elementele unui decor sacru — sunt ca "urne de argint", în universul artificial al zînei Dochii (“Memento mori"). Simboliştii îl transfigurează în imagini olfactive, subliniindu-i puterea narcotică, căci "în crin e beţia cea rară" (Macedonski). în cultura română, “Crinul alb" reprezintă noua generaţie al cărui patron nedeclarat era însuşi Eliade, şi exprima suferinţa de a face parte dintr-o cultură mică, lipsită de prestigiu european. Mesajul general al nuvelei "La umbra unui crin" de M. Eliade se referă la posibilitatea unui paradis, către care există un drum secret şi camuflat, accesibil doar pentru cei pregătiţi, iniţiaţi. Acest rai
este destinat tuturor oamenilor, într un viitor îndepărtat; atunci "exilul" general al lumii (pedeapsa Căderii) se va sfîrşi.
în creaţia lui N. Labiş, crinul semnifică abisul ca drum firesc al purificării: "împleticit cu alge de lene şi de vin / Neostoit de nimeni pe neguroasa cale / Am descifrat misterul otravelor de crin". La T. Ar- ghezi, în poezia “Nehotărîre", motivul comportă semnificaţia de tinereţe: "Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăt, / îmi umileşte cîrja şi-mi încovoaie crinii, / Şi inima urmează s-atîrne ca un lacăt / Cu cheile pierdute, la porţile luminii".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră