CRUCE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Crucea are, pentru creştini, sensul de “axis mundi", pentru că ea este reazemul lumii şi scara spre Dumnezeu. Asociată cu “pomul vieţii" (considerat crucea cu şapte trepte), simbolul propune o imagine stilizată a lumii, căci cuprinde sugestia celor trei dimeniuni — lungime, lăţime şi înălţime. Conform tradiţiei, locul în care s-a înălţat crucea lui Isus, acelaşi cu cel în care a fost creat Adam, reprezintă centrul lumii, marcat de un mister arhetipal şi, prin aceasta, punct de intersecţie a nivelurilor cosmice. Or, mîntuirea este obţinută prin legea iubirii, la ortodocşi aceasta fiind exprimată prin cruce, care are patru dimensiuni: dragoste faţă de Dumnezeu ("Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău"), dragoste faţă de neam ("Să vă iubiţi unii pe alţii"), dragoste faţă de cei căzuţi ("Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"), dragoste faţă de duşmani ("Să iubiţi pe duşmanii voştri").
în “Scrisoarea III" de M. Eminescu, motivul desemnează creştinătatea afla tă sub semnul crucii, a cărei "umbră" re
50
prezintă un spaţiu protector.
Simbolul a fost aşezat în contexte care vorbesc despre suferinţă şi eliberare. Romanul “Ion" de L. Rebreanu se deschide şi se închide cu o descriere amănunţită a drumului care leagă Pripasul de lume, insistînd pe amănuntul că în marginea satului se află "o cruce strîmbă cu un Christos răstignit". Sub egida acestui semn se desfăşoară patima personajului, deznădejdea, îndîrjirea şi iubirea mistuitoare, într-un univers în care nu se schimbă nimic. Alt personaj al lui Rebreanu, Apostol Bologa, descoperă eliberarea prin moarte, sugerată prin indentificarea personajului cu patimile Mîntuitorului; semnul crucii "îi aprinde în suflet lumina încrederi" şi îi redă nădejdea în Dumnezeu (“Pădurea spînzuraţilor").
La Blaga, crucea devine un simbol al acceptării sensului lumii, căci rugăciunea presupune pentru el suferinţă şi crucificare fără nădejdea în răsplată: "îngenunchez în vînt. Mîne oasele / au să-mi cadă de pe cruce / înapoi nici un drum nu mai duce / îngenunchez în vînt / lingă steaua cea mai tristă" (“Epilog").
în romanul “Baltagul" de M. Sado- veanu, Crucea Talienilor e locul unde a fost omorît Nechifor. Aici se opreşte Vitoria ca "să vadă dacă Lipan s-a înălţat la soare ori a curs pe o apă".
Motivul crucii, în poezia “Părinţii" de D. Matcovschi, sugerează ideea de curgere a vieţii şi permanenţa morţii: "Şi gură de izvor cu apă vie / La rădăcina unei cruci de lemn". în context, motivul poate fi interpretat ca o imagine a extremelor (moartea şi eternitatea vieţii), ca o sinteză, în care se interpătrund cerul şi pămîntul, timpul şi spaţiul, memoria anilor şi a oamenilor.
în “Scrisoarea III" de M. Eminescu, motivul desemnează creştinătatea afla tă sub semnul crucii, a cărei "umbră" re
50
prezintă un spaţiu protector.
Simbolul a fost aşezat în contexte care vorbesc despre suferinţă şi eliberare. Romanul “Ion" de L. Rebreanu se deschide şi se închide cu o descriere amănunţită a drumului care leagă Pripasul de lume, insistînd pe amănuntul că în marginea satului se află "o cruce strîmbă cu un Christos răstignit". Sub egida acestui semn se desfăşoară patima personajului, deznădejdea, îndîrjirea şi iubirea mistuitoare, într-un univers în care nu se schimbă nimic. Alt personaj al lui Rebreanu, Apostol Bologa, descoperă eliberarea prin moarte, sugerată prin indentificarea personajului cu patimile Mîntuitorului; semnul crucii "îi aprinde în suflet lumina încrederi" şi îi redă nădejdea în Dumnezeu (“Pădurea spînzuraţilor").
La Blaga, crucea devine un simbol al acceptării sensului lumii, căci rugăciunea presupune pentru el suferinţă şi crucificare fără nădejdea în răsplată: "îngenunchez în vînt. Mîne oasele / au să-mi cadă de pe cruce / înapoi nici un drum nu mai duce / îngenunchez în vînt / lingă steaua cea mai tristă" (“Epilog").
în romanul “Baltagul" de M. Sado- veanu, Crucea Talienilor e locul unde a fost omorît Nechifor. Aici se opreşte Vitoria ca "să vadă dacă Lipan s-a înălţat la soare ori a curs pe o apă".
Motivul crucii, în poezia “Părinţii" de D. Matcovschi, sugerează ideea de curgere a vieţii şi permanenţa morţii: "Şi gură de izvor cu apă vie / La rădăcina unei cruci de lemn". în context, motivul poate fi interpretat ca o imagine a extremelor (moartea şi eternitatea vieţii), ca o sinteză, în care se interpătrund cerul şi pămîntul, timpul şi spaţiul, memoria anilor şi a oamenilor.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră