CORABIE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Corabia evocă ideea de forţă şi securitate de-a lungul unei traversări dificile. Ea este ca un astru rotitor în jurul unui centru (pămîntul) şi dirijat de om. E o imagine a vieţii, căreia omul trebuie să-i aleagă centrul şi să-i asigure direcţia. în Egipt şi în Roma, exista o sărbătoare a corăbiei lui Isis, care avea loc în martie: o navă nouă, acoperită de inscripţii sacre, purificată cu ajutorul flăcării unei torţe, cu pînze albe, plină
de coşuri şi parfumuri, era lansată în mare şi lăsată în voia vînturilor. Corabia lui Isis era simbolul sacrificiului oferit zeilor, pentru a obţine salvarea şi protecţia tuturor celorlalte corăbii. Co- rabia-Fantomă simbolizează căutarea credinţei eterne în iubire şi naufragiul acestui ideal (care se arată a nu fi decît o fantomă), visele nobile, dar irealizabile, vise legate de idealul imposibil. Mai mult decît atît: dacă centrul unei biserici este o navă, lucrul acesta nu se datorează doar formei lui de cocă răsturnată, ci pentru că ea simbolizează circulaţia vieţii spirituale şi invitaţia la o călătorie, cea mare.
Corabia lansată pe mare semnifică însăşi viaţa, ameninţată de valuri şi pericole. Biserica creştină de asemenea se identifică cu o corabie. Astfel, încăperea centrală a unei catedrale gotice este numită “navis" (corabie). Arca lui Noe reprezintă “modelul” Bisericii, în afara căreia nu există mîntuire.
în poezia "Dintre sute de catarge" de Migai Eminescu, simbolul corăbiei sugerează diverse aspecte ale existenţei umane supuse vicisitudinilor sorţii. în poemul “împărat şi proletar” corabia e simbolul perisabilităţii lumii: "Pe undele încete îşi mişcă legănate / Corăbii învechite scheletele de lemn".
Simbolul corăbiilor din meditaţia “Romanţa celor trei corăbii" de I. Minu- lescu sugerează trei tipuri fundamentale de existenţă. Primul e destinul trăit în sfera valorilor materiale: “Grămezi de aur, chihlimbare / Smaralde vezi şi-opale blonde". Al doilea model de viaţă este cel al căutării, al evadării, al culorilor (începutul, geneza, albul, puritatea, vi oletul înserării), atunci cînd viaţa are < .1 sens conceptul cunoaşterii: "în golul /,)
48
rilor pătate de violetul înserării/Iar albul pînzelor întinse iau cenuşiul depărtării". Cel de-al treilea model este cel al cunoaşterii de sine, sacrificiul de sine sugerat de mitul creştin.
în poezia “Pădure, verde pădure" de G. Vieru, corabia semnifică viaţa şi dragostea perpetuă, care nu moare şi nu poate fi strivită în nici un mod: “Şi-o co- rabie-şicioplise, /Şi-n amurgul greu, de stînci, / A plecat pe mări s-o uite, / Clătinat de ape-adînci".
de coşuri şi parfumuri, era lansată în mare şi lăsată în voia vînturilor. Corabia lui Isis era simbolul sacrificiului oferit zeilor, pentru a obţine salvarea şi protecţia tuturor celorlalte corăbii. Co- rabia-Fantomă simbolizează căutarea credinţei eterne în iubire şi naufragiul acestui ideal (care se arată a nu fi decît o fantomă), visele nobile, dar irealizabile, vise legate de idealul imposibil. Mai mult decît atît: dacă centrul unei biserici este o navă, lucrul acesta nu se datorează doar formei lui de cocă răsturnată, ci pentru că ea simbolizează circulaţia vieţii spirituale şi invitaţia la o călătorie, cea mare.
Corabia lansată pe mare semnifică însăşi viaţa, ameninţată de valuri şi pericole. Biserica creştină de asemenea se identifică cu o corabie. Astfel, încăperea centrală a unei catedrale gotice este numită “navis" (corabie). Arca lui Noe reprezintă “modelul” Bisericii, în afara căreia nu există mîntuire.
în poezia "Dintre sute de catarge" de Migai Eminescu, simbolul corăbiei sugerează diverse aspecte ale existenţei umane supuse vicisitudinilor sorţii. în poemul “împărat şi proletar” corabia e simbolul perisabilităţii lumii: "Pe undele încete îşi mişcă legănate / Corăbii învechite scheletele de lemn".
Simbolul corăbiilor din meditaţia “Romanţa celor trei corăbii" de I. Minu- lescu sugerează trei tipuri fundamentale de existenţă. Primul e destinul trăit în sfera valorilor materiale: “Grămezi de aur, chihlimbare / Smaralde vezi şi-opale blonde". Al doilea model de viaţă este cel al căutării, al evadării, al culorilor (începutul, geneza, albul, puritatea, vi oletul înserării), atunci cînd viaţa are < .1 sens conceptul cunoaşterii: "în golul /,)
48
rilor pătate de violetul înserării/Iar albul pînzelor întinse iau cenuşiul depărtării". Cel de-al treilea model este cel al cunoaşterii de sine, sacrificiul de sine sugerat de mitul creştin.
în poezia “Pădure, verde pădure" de G. Vieru, corabia semnifică viaţa şi dragostea perpetuă, care nu moare şi nu poate fi strivită în nici un mod: “Şi-o co- rabie-şicioplise, /Şi-n amurgul greu, de stînci, / A plecat pe mări s-o uite, / Clătinat de ape-adînci".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră