CODRU PADURE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Codru / Pădure
Spaţiu misterios, labirint, pădurea reprezintă un loc la încercărilor, trezeşte spaimă prin faptul că este un peisaj închis şi stăpînit de umbre. Romanticii îi acordă sensuri simbolice; pentru ei, pădurea este locul fericirii absolute, paradisul terestru în care evadează fiinţa romantică. Pădurea verde este un simbol al eternităţii, un spaţiu dobîndit dincolo de moarte. Eliade însuşi afirmă că pădurea este un sanctuar şi un centru, un spaţiu originar în care fiinţa îşi regăseşte natura primordială şi pătrunde în miezul lumii. Spaţiu mitic, pădurea simbolizează dăinuirea eternă a naturii. Pădurea constituie un adevărat sanctuar în stare naturală. In India, asceţii se retrag în pădure. Acoperemîntul sau părul muntelui reprezintă şi puterea acestuia, îngăduindu-i să aducă ploaia, adică binefacerile cerului. Pădurile sunt generatoare deopotrivă a stărilor de spaimă şi de calm, de apăsare şi de simpatie. Seneca scria: "Cîndajungi într-o pădure, cu copaci peste măsură de înalţi, ale căror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, îţi răpesc vederea cerului, atunci înălţimea copacilor, taina locului, umbra deasă şi nepătrunsă, de care te minunezi, te fac să crezi într-o putere divină". Codrul sau
pădurea sacră este un centru do vlnţ.t, o rezervă de răcoare, de apă şi <lc < ăldiii.t asociate între ele ca un sol dc matrice i >< ■ aceea pădurea este şi un simbol m.iiem Ea intervine adesea în visele oamenlloi, vădind o dorinţă de securitate şi de în noire. Pădurea poartă simbolismul unul imens şi inepuizabil rezervor de viaţă şi de cunoaştere misterioasă.
în literatura populară, pădurea re prezintă un spaţiu ameninţător, Muma Pădurii fiind personificarea spiritului ei. Pădurea e simbol-labirint în multe basme: Harap-Alb îşi începe călătoria intrînd într-o pădure din care nu poate ieşi fără ajutorul Spinului ("Povestea lui Harap-Alb"); Parpangel, personajul din “Tiganiada" lui Ion Budai-Deleanu, rătăceşte prin pădurea cu năluci şi zîne, în care copacii glăsuiesc, din ramurile frîn- te picură sînge, iar el trebuie să se lupte cu "nebunele schime". Univers al ideilor şi al rătăcirilor inocente, spaţiu al visării şi al purificării, pădurea rămîne pentru Eminescu un simbol esenţial. Sub lumina lunii, lîngă izvorul tainic, în mijlocul pădurii se declanşează reveriile sublime: "Adormind de armonia / Codrului bătut de gînduri / Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rînduri-rînduri" ("Dorinţa"), în poezia "O, rămîi" de M. Eminescu, pădurea apare drept spaţiu al copilăriei, de mit şi legendă, ale cărui repere sunt lacul, luna, iarba, cerbii. Poetul se va întoarce mereu spre acest spaţiu — timp definitiv pierdut, pădurea mirifică sim- bolizînd timpul magic al copilăriei, în antiteză cu cîmpul gol şi sărac simbo- lizînd maturitatea. Chemarea în codru din poezia “Dorinţa" de M. Eminescu echivalează cu izolarea într-un spaţiu fermecat, sub ocrotirea căruia omul se sustrage destinului. în acest sens, ima44
ginea crengilor "plecate", care ascund "prispa cea de brazde", izolează spaţiul real aflat sub semnul timpului trecător de spaţiul iubirii ce devine insulă de nemurire. "Codrul cu verdeaţă" este locul privilegiat pentru împlinirea erotică rîvnită în “Floare albastră" de M. Emi- nescu. Imaginea "Cu crengile lapămînt", cu referire la codru, din poezia “Ce te legeni...” sugerează tristeţea, ca şi cînd mîndrul codru ar fi atins de "boala” cosmică a toamnei. Analogia om-pom din textul “Revedere" de M. Eminescu, prin extindere, transfigurează simbolul codrului, dîndu-i valoarea de neam, fiinţă naţională. Aici codrul este un element mistic, investit cu atributele veşniciei, pentru că are putinţa de a auzi necontenitul cînt al rotaţiei anotimpurilor: "Iarna viscolul ascult", "Vara doina mi-o ascult". în “Scrisoarea III", comparat cu imaginea corturilor (simbol al vieţii nomade), codrul semnifică statornicia, forţa şi viaţa veşnică a poporului român. în plus, din fiecare ghindă va creşte un alt stejar, simbolizînd viaţa fără de moarte a pămîntului străbun. Oştenii lui Mircea se înscriu în ordinea cosmică şi în unitatea a "tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul", ultimul termen simbolizînd codrul clocotitor din care ies miile de "capete pletoase", ca şi cînd s-ar fi împărtăşit din puterea lui. “Ochiul de pădure" din poezia "Floare albastră” devine spaţiu al iubirii şi spaţiu — timp scos în afara rîului heraclitic; codrul este numen kantian, care pune efemerul sub protecţia eternului.
Textul “în pădurea Petrişorului” de M. Sadoveanu prezintă bătrîna pădurea Petrişorului ca fiind monumentală prin bolţile ei de frunzişuri, ca nişte bolţi de catedrală.
Expresia "codrii în zbucium" din poezia “Legămînt" de G. Vieru semnifică clocotul naţional, pe care Eminescu l-a surprins excelent în opera sa. în contextul poeziei "Pădure, verde pădure” de acelaşi autor, pădurea constituie un simbol al feminităţii percepute ca neprimitoare de către tînărul bărbat, care trebuie mai întîi să o exploreze.
în romanul "Pădurea spînzuraţilor” de L. Rebreanu motivul sugerează viaţa, iar spînzurătoarea — moartea.
Spaţiu misterios, labirint, pădurea reprezintă un loc la încercărilor, trezeşte spaimă prin faptul că este un peisaj închis şi stăpînit de umbre. Romanticii îi acordă sensuri simbolice; pentru ei, pădurea este locul fericirii absolute, paradisul terestru în care evadează fiinţa romantică. Pădurea verde este un simbol al eternităţii, un spaţiu dobîndit dincolo de moarte. Eliade însuşi afirmă că pădurea este un sanctuar şi un centru, un spaţiu originar în care fiinţa îşi regăseşte natura primordială şi pătrunde în miezul lumii. Spaţiu mitic, pădurea simbolizează dăinuirea eternă a naturii. Pădurea constituie un adevărat sanctuar în stare naturală. In India, asceţii se retrag în pădure. Acoperemîntul sau părul muntelui reprezintă şi puterea acestuia, îngăduindu-i să aducă ploaia, adică binefacerile cerului. Pădurile sunt generatoare deopotrivă a stărilor de spaimă şi de calm, de apăsare şi de simpatie. Seneca scria: "Cîndajungi într-o pădure, cu copaci peste măsură de înalţi, ale căror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, îţi răpesc vederea cerului, atunci înălţimea copacilor, taina locului, umbra deasă şi nepătrunsă, de care te minunezi, te fac să crezi într-o putere divină". Codrul sau
pădurea sacră este un centru do vlnţ.t, o rezervă de răcoare, de apă şi <lc < ăldiii.t asociate între ele ca un sol dc matrice i >< ■ aceea pădurea este şi un simbol m.iiem Ea intervine adesea în visele oamenlloi, vădind o dorinţă de securitate şi de în noire. Pădurea poartă simbolismul unul imens şi inepuizabil rezervor de viaţă şi de cunoaştere misterioasă.
în literatura populară, pădurea re prezintă un spaţiu ameninţător, Muma Pădurii fiind personificarea spiritului ei. Pădurea e simbol-labirint în multe basme: Harap-Alb îşi începe călătoria intrînd într-o pădure din care nu poate ieşi fără ajutorul Spinului ("Povestea lui Harap-Alb"); Parpangel, personajul din “Tiganiada" lui Ion Budai-Deleanu, rătăceşte prin pădurea cu năluci şi zîne, în care copacii glăsuiesc, din ramurile frîn- te picură sînge, iar el trebuie să se lupte cu "nebunele schime". Univers al ideilor şi al rătăcirilor inocente, spaţiu al visării şi al purificării, pădurea rămîne pentru Eminescu un simbol esenţial. Sub lumina lunii, lîngă izvorul tainic, în mijlocul pădurii se declanşează reveriile sublime: "Adormind de armonia / Codrului bătut de gînduri / Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rînduri-rînduri" ("Dorinţa"), în poezia "O, rămîi" de M. Eminescu, pădurea apare drept spaţiu al copilăriei, de mit şi legendă, ale cărui repere sunt lacul, luna, iarba, cerbii. Poetul se va întoarce mereu spre acest spaţiu — timp definitiv pierdut, pădurea mirifică sim- bolizînd timpul magic al copilăriei, în antiteză cu cîmpul gol şi sărac simbo- lizînd maturitatea. Chemarea în codru din poezia “Dorinţa" de M. Eminescu echivalează cu izolarea într-un spaţiu fermecat, sub ocrotirea căruia omul se sustrage destinului. în acest sens, ima44
ginea crengilor "plecate", care ascund "prispa cea de brazde", izolează spaţiul real aflat sub semnul timpului trecător de spaţiul iubirii ce devine insulă de nemurire. "Codrul cu verdeaţă" este locul privilegiat pentru împlinirea erotică rîvnită în “Floare albastră" de M. Emi- nescu. Imaginea "Cu crengile lapămînt", cu referire la codru, din poezia “Ce te legeni...” sugerează tristeţea, ca şi cînd mîndrul codru ar fi atins de "boala” cosmică a toamnei. Analogia om-pom din textul “Revedere" de M. Eminescu, prin extindere, transfigurează simbolul codrului, dîndu-i valoarea de neam, fiinţă naţională. Aici codrul este un element mistic, investit cu atributele veşniciei, pentru că are putinţa de a auzi necontenitul cînt al rotaţiei anotimpurilor: "Iarna viscolul ascult", "Vara doina mi-o ascult". în “Scrisoarea III", comparat cu imaginea corturilor (simbol al vieţii nomade), codrul semnifică statornicia, forţa şi viaţa veşnică a poporului român. în plus, din fiecare ghindă va creşte un alt stejar, simbolizînd viaţa fără de moarte a pămîntului străbun. Oştenii lui Mircea se înscriu în ordinea cosmică şi în unitatea a "tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul", ultimul termen simbolizînd codrul clocotitor din care ies miile de "capete pletoase", ca şi cînd s-ar fi împărtăşit din puterea lui. “Ochiul de pădure" din poezia "Floare albastră” devine spaţiu al iubirii şi spaţiu — timp scos în afara rîului heraclitic; codrul este numen kantian, care pune efemerul sub protecţia eternului.
Textul “în pădurea Petrişorului” de M. Sadoveanu prezintă bătrîna pădurea Petrişorului ca fiind monumentală prin bolţile ei de frunzişuri, ca nişte bolţi de catedrală.
Expresia "codrii în zbucium" din poezia “Legămînt" de G. Vieru semnifică clocotul naţional, pe care Eminescu l-a surprins excelent în opera sa. în contextul poeziei "Pădure, verde pădure” de acelaşi autor, pădurea constituie un simbol al feminităţii percepute ca neprimitoare de către tînărul bărbat, care trebuie mai întîi să o exploreze.
în romanul "Pădurea spînzuraţilor” de L. Rebreanu motivul sugerează viaţa, iar spînzurătoarea — moartea.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră