CIMPIE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Cîmpia este simbolul spaţiului, al nesfîrşitului terestru. Ea poate să reprezinte spaţiul ideal în care pot locui oameni, în opoziţie cu muntele destinat personajelor divine. Una din muncile impuse unor personaje, în schimbul unui serviciu sau a unei prestaţii oarecare, constă uneori în a defrişa una sau mai multe cîmpii. Cîmpia Bucuriei era, de asemenea, un pămînt al tinereţii: reprezenta şederea într-un loc elizean, unde secolele trec ca minutele, unde locuitorii nu mai îmbătrînesc, unde pajiştile sunt acoperite de flori veşnice. în mitologia greco-romană, morţii a căror psihostazie a fost prielnică merg în Cîmpiile Elizee, pentru a gusta bucuriile divine ale veşniciei. Antiteză a Infernului, cîmpiile sunt simbolul Paradisului în care intră cei drepţi după moarte.
"Cîmpiileasire" din meditaţia "Floare albastră" de M. Eminescu sunt simbolul universului lumii antice babilonie- ne, edenul pămîntesc şi sugerează ideea că, aşa cum această lume înfloritoare
a devenit pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viaţa să-i pară pustie şi lipsită de sens.
în pastelul "Miezul iernei" de V. Alecsandri, cîmpia apare ca spaţiu al terorii hibernalului, în care "ceva din oroarea italică a lui Ovida trecut şi la poetul român" (G. Călinescu). întinsa cîmpie încremenită capătă o solemnitate de început de lume.
Cîmpia "pustie şi albă" din poemul “Noapte de decemvrie" de A. Macedon- ski fuzionează cu odaia albă, antrenînd frigul cosmic. Acest cadru exterior duşmănos (cu viscol albastru şi lupi care urlă) constituie proiecţii ale sentimentului de frustrare pe care îl trăieşte poetul, simbolizează lumea contemporană, în interiorul căreia Macedonski s-a simţit mereu nedreptăţit: "Dar luna cea rece, ş-acea duşmănie / De lupi care urlă, ş-acea sărăcie / Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă, /Sunt toate pustia din calea cea dreaptă...
"Cîmpiileasire" din meditaţia "Floare albastră" de M. Eminescu sunt simbolul universului lumii antice babilonie- ne, edenul pămîntesc şi sugerează ideea că, aşa cum această lume înfloritoare
a devenit pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viaţa să-i pară pustie şi lipsită de sens.
în pastelul "Miezul iernei" de V. Alecsandri, cîmpia apare ca spaţiu al terorii hibernalului, în care "ceva din oroarea italică a lui Ovida trecut şi la poetul român" (G. Călinescu). întinsa cîmpie încremenită capătă o solemnitate de început de lume.
Cîmpia "pustie şi albă" din poemul “Noapte de decemvrie" de A. Macedon- ski fuzionează cu odaia albă, antrenînd frigul cosmic. Acest cadru exterior duşmănos (cu viscol albastru şi lupi care urlă) constituie proiecţii ale sentimentului de frustrare pe care îl trăieşte poetul, simbolizează lumea contemporană, în interiorul căreia Macedonski s-a simţit mereu nedreptăţit: "Dar luna cea rece, ş-acea duşmănie / De lupi care urlă, ş-acea sărăcie / Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă, /Sunt toate pustia din calea cea dreaptă...
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră