CIINE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Prima funcţie mitică a cîinelui este aceea de călăuză a omului în întunericul morţii, după ce îi va fi fost tovarăş în lumina vieţii. Vechii mexicani creşteau cîini anume pentru a-i însoţi pe morţi în lumea de dincolo. în multe tradiţii, împreună cu cadavrul, este îngropat un cîine sau cîte unul în fiecare cele patru colţuri ale mormîntului. La un popor de călăreţi, calul mortului e sacrificat şi carnea lui este împărţită cîinilor şi păsărilor care-l vor călăuzi pe răposat spre împărăţiile cerului şi infernului. în Persia, morţii, bătrînii şi bolnavii erau aruncaţi la cîini. Perşii aşează lîngă muribund un cîine astfel încît omul şi animalul să se poată privi în ochi. Cînd
o femee moare la naştere, este nevoie de doi cîini, deoarece trebuie asigurată călătoria a două suflete. Uneori, avînd virtuţi medicinale, cîinele este un erou civilizator, strămoş mitic, simbol al vitalităţii. Se spune că, dacă un om nu are fraţi, fraţii lui sunt cîinii. Inima unui cîine este inima stăpînului său. Lătratul cîinilor lîngă o casă este un semn prevestitor de moarte. Totodată, el este simbolul avidităţii, al lăcomiei. înrudit cu lupul şi şacalul, cîinele apare ca un animal malefic şi impur. Profetul ar fi declarat că vasul din care a băut un cîine trebuie spălat de şapte ori, prima dată cu pămînt. Cine omoară un cîine devine necurat; este tot atît de rău să ucizi un cîine, cît să omori şapte oameni: despre cîine se crede că are şapte vieţi.
Simbol al fidelităţii faţă de om, în credinţele populare româneşti, este aducător de noroc, dacă se pripăşeşte pe la casa omului, venit din necunoscut. Cu semnificaţia din “Mioriţa", de paznic de taină şi apărător al omului, cîinele apare în multe legende şi balade populare. Sfînta Vineri are o căţeluşă cu "dinţii de oţel". în vînătoarea sa ritualică, Dra- goş este însoţit de un cîine îndrumător, care reprezintă viaţa pusă în slujba omului, adeseori nerecunăscător şi trădător, ca într-o poveste din “Istoria ieroglifică" a lui D. Cantemir: un cîine, care păzea o gospodărie săracă, simte apropierea lupului şi îşi cheamă stăpînul; acesta ignoră chemarea paznicului său fidel, căci "omul, ticălosul, somnului s-au lăsat". Cîinele este ucis de fiara sălbaticii, este asociat mizeriei şi abandonului în expresii de felul celei care explică ultimul gînd al personajului Ion din romanul Iul Rebreanu: "mor ca un cîine".
în fabula “Doi cîini" de A. Donl( i, in
38
baza alegoriei, motivul sugerează servilismul omenesc, prin intermediul căţelului "tărcat / Ce din ogradă an în curte s-au luat" şi fidelitatea în cazul dulăului ce rabdă "ploaie, foame, ger".
în romanul “Baltagul" de M. Sado- veanu, cîinele Lupu rămîne în preajma osemintelor lui Nechifor pînă este găsit de Vitoria şi fiul Gheorghiţă. Cînd aceştia se apropie de rămăşiţele stăpînu- lui, cîinele este neliniştit, încearcă să oprească caii, fuge spre o rîpă. Ulterior, cîinele îl recunoaşte pe Bogza ca ucigaş: "se năpustita beregată, mestecînd mor- măiri sălbatice cu sînge".
o femee moare la naştere, este nevoie de doi cîini, deoarece trebuie asigurată călătoria a două suflete. Uneori, avînd virtuţi medicinale, cîinele este un erou civilizator, strămoş mitic, simbol al vitalităţii. Se spune că, dacă un om nu are fraţi, fraţii lui sunt cîinii. Inima unui cîine este inima stăpînului său. Lătratul cîinilor lîngă o casă este un semn prevestitor de moarte. Totodată, el este simbolul avidităţii, al lăcomiei. înrudit cu lupul şi şacalul, cîinele apare ca un animal malefic şi impur. Profetul ar fi declarat că vasul din care a băut un cîine trebuie spălat de şapte ori, prima dată cu pămînt. Cine omoară un cîine devine necurat; este tot atît de rău să ucizi un cîine, cît să omori şapte oameni: despre cîine se crede că are şapte vieţi.
Simbol al fidelităţii faţă de om, în credinţele populare româneşti, este aducător de noroc, dacă se pripăşeşte pe la casa omului, venit din necunoscut. Cu semnificaţia din “Mioriţa", de paznic de taină şi apărător al omului, cîinele apare în multe legende şi balade populare. Sfînta Vineri are o căţeluşă cu "dinţii de oţel". în vînătoarea sa ritualică, Dra- goş este însoţit de un cîine îndrumător, care reprezintă viaţa pusă în slujba omului, adeseori nerecunăscător şi trădător, ca într-o poveste din “Istoria ieroglifică" a lui D. Cantemir: un cîine, care păzea o gospodărie săracă, simte apropierea lupului şi îşi cheamă stăpînul; acesta ignoră chemarea paznicului său fidel, căci "omul, ticălosul, somnului s-au lăsat". Cîinele este ucis de fiara sălbaticii, este asociat mizeriei şi abandonului în expresii de felul celei care explică ultimul gînd al personajului Ion din romanul Iul Rebreanu: "mor ca un cîine".
în fabula “Doi cîini" de A. Donl( i, in
38
baza alegoriei, motivul sugerează servilismul omenesc, prin intermediul căţelului "tărcat / Ce din ogradă an în curte s-au luat" şi fidelitatea în cazul dulăului ce rabdă "ploaie, foame, ger".
în romanul “Baltagul" de M. Sado- veanu, cîinele Lupu rămîne în preajma osemintelor lui Nechifor pînă este găsit de Vitoria şi fiul Gheorghiţă. Cînd aceştia se apropie de rămăşiţele stăpînu- lui, cîinele este neliniştit, încearcă să oprească caii, fuge spre o rîpă. Ulterior, cîinele îl recunoaşte pe Bogza ca ucigaş: "se năpustita beregată, mestecînd mor- măiri sălbatice cu sînge".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră