CINT CINTEC ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Cîntul este suflul fiinţei care răspunde actului creator. în raport cu muzica, cîntul este primordial: muzica, chiar şi cea sacră, nu este decît o tehnică ce avea^ă vină mai tîrziu. A
în poezia “Dorinţa^deM. Eminescu, clipa iubirii, însoţită de cîntec de ape şi de susuri ale vîntului, se integrează în marele cînt eminescian al lumii. Faptul este sugerat prin prezenţa unuia din cele mai muzicale versuri din creaţia marelui poet: "Adormind de armonia".
Cîntecul buciumului (alături de acela al cornului) constituie, de asemenea, unul din motivele poeziei eminesciene, în poezia “Fiind băiet..." de M. Emi-
I1)
nescu, sunetul de bucium redă misterul şi farmecul pădurii, sugerează melancolia, nostalgia vagă a fericirii trecute, dorul: "Un bucium cîntă tainic cu dulceaţă,
/ Sunînd din ce în ce tot mai aproape".
în nuvela "Toiagul păstoriei" de I. Druţă, cîntecul păstorului, care adeseori ia naştere în preajma focului, se vrea auzit de lume, dar lumea nu-l auzea, nu putea să audă cîntecul acela trist, care transmitea bunăvoinţă, blagoslovire: "Avea fluierul cela darul de-a mîngîia, de-a îmbărbăta, de-a face sufletul să se rupă de pămînt, să zboare, şi sătenii, osîn- diţi de-a se fi tot tîrît ca rîmele, împreună cu fluierul cela se rupeau şi ei pe-o clipă — două de la pămînt, să mai vadă lumea din jur". Motivul cîntecului popular este atestat în nuvela “Zilele după Oreste" de Vitalie Ciobanu. Acesta dădea bătrînei o stare de graţie şi de regăsire a ecourilor unei existenţe demult apuse. Chiar după arderea gheretei, postul de radio local a continuat să transmită, la aceleaşi ore, concerte de muzică populară. Plîngea de fiecare dată suferinda mamă, cînd le asculta. Astfel, cîntecul popular reprezintă marile valori ale poporului.
în poezia "Azi sunt îndrăgostit", cîntul devine expresie a sentimentului înălţător al dragostei: "Eu curg întreg în acest cîntec sfînt; / Eu nu mai sunt, e-un cîntectotcesînt".
în poezia “Dorinţa^deM. Eminescu, clipa iubirii, însoţită de cîntec de ape şi de susuri ale vîntului, se integrează în marele cînt eminescian al lumii. Faptul este sugerat prin prezenţa unuia din cele mai muzicale versuri din creaţia marelui poet: "Adormind de armonia".
Cîntecul buciumului (alături de acela al cornului) constituie, de asemenea, unul din motivele poeziei eminesciene, în poezia “Fiind băiet..." de M. Emi-
I1)
nescu, sunetul de bucium redă misterul şi farmecul pădurii, sugerează melancolia, nostalgia vagă a fericirii trecute, dorul: "Un bucium cîntă tainic cu dulceaţă,
/ Sunînd din ce în ce tot mai aproape".
în nuvela "Toiagul păstoriei" de I. Druţă, cîntecul păstorului, care adeseori ia naştere în preajma focului, se vrea auzit de lume, dar lumea nu-l auzea, nu putea să audă cîntecul acela trist, care transmitea bunăvoinţă, blagoslovire: "Avea fluierul cela darul de-a mîngîia, de-a îmbărbăta, de-a face sufletul să se rupă de pămînt, să zboare, şi sătenii, osîn- diţi de-a se fi tot tîrît ca rîmele, împreună cu fluierul cela se rupeau şi ei pe-o clipă — două de la pămînt, să mai vadă lumea din jur". Motivul cîntecului popular este atestat în nuvela “Zilele după Oreste" de Vitalie Ciobanu. Acesta dădea bătrînei o stare de graţie şi de regăsire a ecourilor unei existenţe demult apuse. Chiar după arderea gheretei, postul de radio local a continuat să transmită, la aceleaşi ore, concerte de muzică populară. Plîngea de fiecare dată suferinda mamă, cînd le asculta. Astfel, cîntecul popular reprezintă marile valori ale poporului.
în poezia "Azi sunt îndrăgostit", cîntul devine expresie a sentimentului înălţător al dragostei: "Eu curg întreg în acest cîntec sfînt; / Eu nu mai sunt, e-un cîntectotcesînt".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră