CARTE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Carte
Cartea este simbolul universului. Cartea vieţii din “Apocalipsă” se află în centrul Paradisului şi se identifică cu Pomul vieţii: frunzele pomului, întocmai caracterelor cărţii, reprezintă totalitatea fiinţelor, dar şi totalitatea legilor divine. Cărţile sublime erau consultate de romani în împrejurări ieşite din comun; ei credeau că, prin răspunsurile divine ce le aflau într-în- sele, îşi pot izbăvi neliniştile. în Egipt, Cartea morţilor era o culegere de formule sacre, închise în mormînt împreună cu cel dispărut, menite să pledeze în favoarea lor la judecata finală şi să-i implore pe zei să le înlesnească străbaterea infernului şi accesul la lumina soarelui veşnic. Cartea apare ca simbol al tainei divine, care nu este dezvăluită decît iniţiatului. Dacă este închisă, cartea îşi păstrează taina. Odată deschisă, îşi lasă înţeles conţinutul de către cel care o priveşte.
în textul “Minunea cărţii" de N. Da- bija, cartea semnifică puntea de legătură între generaţii, oameni, popoare, depozit al experienţei umane. Autorul scrie: "Cartea, cu ajutorul cuvintelor, fixează gîndirea, ideile, întîmplările lumii. Ca acestea să nu se uite."
Semnificaţiile motivului în poezia “Testament" de T. Arghezi ar fi de treaptă în marea "trecere" universală; "hrisov" al înnobilării prin muncă; “cuvinte potrivite"-, rezultat al sublimării urîtului şi al transformării lui în frumos: ("Făcui din zdrenţe, muguri şi coroane") -, convertirea "durerii" adunate în "vecii" în creaţie artistică ce izbăveşte şi purifică. în versurile "Cartea mea-i, fiule, o treaptă", motivul exprimă moştenirea
27
spirituală transmisă urmaşilor. Moştenirea pe care o lasă eul liric este, aparent, neînsemnată, e doar "un nume adunat pe-o carte". Ideea conţinută aici este că procesul de realizare a unei opere (cărţi) este unul anevoios şi îndelungat ("nume adunat"), la capătul căruia poetul îşi va aduce partea lui de contribuţie la curgerea ascensională a generaţiilor.
în poezia “Ex-libris" de acelaşi autor, motivul cărţii comportă semnificaţia unei trepte în evoluţia spirituală, unui depozit de valori şi spaţiu al cunoaşterii raţionale: "Carte frumoasă, cinste cui te- a scris, / încet, gîndită, gingaş cumpănită;", iar în "Rugă de seară", cartea face parte din veşnicul mit al universului: “Şi- nghite-măîntreg, în haos, / Umil, senin şi mulţumii / Că las în urma mea repaos, / Şi-o foaie nouă de adaos / La cartea Veşnicului nit, / în care visul mi-e strivit / Ca un vlăstar de mărgărit".
Simbolul apare şi în nuvela “Sărmanul Dionis" de M. Eminescu. în ambele ipostaze (Dan-Dionis), personajul descoperă în cartea lui Zaroastru un mijloc de anulare a timpului şi o cale spre Paradis. în această operă, cartea apare ca un obie:t magic: "Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încîtoărea un ghem de fire roş sau un paienjiniş zugră vit cu sînge".
Pentru omul fără cultură, cartea este spaţiul iluminat, în care acesta se simte opresat şi pierdut. Astfel, reprezentanţi dictaturii comuniste din romanul Iii M. Preda “Cel mai iubit dintre părrînteni" înţeleg să lupte cu lumina cănilor prin arderea lor: "Auzisem îndatădupă naţionalizare că nişte comisii de irventariere a bunurilor moşierilor de prn conace socotiseră de pildă
cărţile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moşieresc, le aruncaseră în curte şi seara ţăranii făceau cu ele un foc paşnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoşii lor culturali le scrieseră pentru lumina lor spirituală".
Cartea (scrisoarea) pe care o trimite iubitei unul dintre fiii falnicului domn la sfîrşitul luptei din “Scrisoarea III" de M. Eminescu prezintă, de fapt, o doină de cătănie ce sintetizează, în simplitatea pură a termenilor, frumuseţea sufletească ("ochiicusprîncenele") şi spaţiul silvestru ("codrul cu poienile").
în poezia “Legămînt” de G.Vieru, eroul liric întreţine un adevărat cult al cărţii lui Eminescu, sub constelaţia spirituală a căruia îşi recunoaşte statutul plenipotenţiar de poet: "Ştiu: cîndva, la miez de noapte / Ori la răsărit de Soare / Stnge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale".
Cartea este simbolul universului. Cartea vieţii din “Apocalipsă” se află în centrul Paradisului şi se identifică cu Pomul vieţii: frunzele pomului, întocmai caracterelor cărţii, reprezintă totalitatea fiinţelor, dar şi totalitatea legilor divine. Cărţile sublime erau consultate de romani în împrejurări ieşite din comun; ei credeau că, prin răspunsurile divine ce le aflau într-în- sele, îşi pot izbăvi neliniştile. în Egipt, Cartea morţilor era o culegere de formule sacre, închise în mormînt împreună cu cel dispărut, menite să pledeze în favoarea lor la judecata finală şi să-i implore pe zei să le înlesnească străbaterea infernului şi accesul la lumina soarelui veşnic. Cartea apare ca simbol al tainei divine, care nu este dezvăluită decît iniţiatului. Dacă este închisă, cartea îşi păstrează taina. Odată deschisă, îşi lasă înţeles conţinutul de către cel care o priveşte.
în textul “Minunea cărţii" de N. Da- bija, cartea semnifică puntea de legătură între generaţii, oameni, popoare, depozit al experienţei umane. Autorul scrie: "Cartea, cu ajutorul cuvintelor, fixează gîndirea, ideile, întîmplările lumii. Ca acestea să nu se uite."
Semnificaţiile motivului în poezia “Testament" de T. Arghezi ar fi de treaptă în marea "trecere" universală; "hrisov" al înnobilării prin muncă; “cuvinte potrivite"-, rezultat al sublimării urîtului şi al transformării lui în frumos: ("Făcui din zdrenţe, muguri şi coroane") -, convertirea "durerii" adunate în "vecii" în creaţie artistică ce izbăveşte şi purifică. în versurile "Cartea mea-i, fiule, o treaptă", motivul exprimă moştenirea
27
spirituală transmisă urmaşilor. Moştenirea pe care o lasă eul liric este, aparent, neînsemnată, e doar "un nume adunat pe-o carte". Ideea conţinută aici este că procesul de realizare a unei opere (cărţi) este unul anevoios şi îndelungat ("nume adunat"), la capătul căruia poetul îşi va aduce partea lui de contribuţie la curgerea ascensională a generaţiilor.
în poezia “Ex-libris" de acelaşi autor, motivul cărţii comportă semnificaţia unei trepte în evoluţia spirituală, unui depozit de valori şi spaţiu al cunoaşterii raţionale: "Carte frumoasă, cinste cui te- a scris, / încet, gîndită, gingaş cumpănită;", iar în "Rugă de seară", cartea face parte din veşnicul mit al universului: “Şi- nghite-măîntreg, în haos, / Umil, senin şi mulţumii / Că las în urma mea repaos, / Şi-o foaie nouă de adaos / La cartea Veşnicului nit, / în care visul mi-e strivit / Ca un vlăstar de mărgărit".
Simbolul apare şi în nuvela “Sărmanul Dionis" de M. Eminescu. în ambele ipostaze (Dan-Dionis), personajul descoperă în cartea lui Zaroastru un mijloc de anulare a timpului şi o cale spre Paradis. în această operă, cartea apare ca un obie:t magic: "Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încîtoărea un ghem de fire roş sau un paienjiniş zugră vit cu sînge".
Pentru omul fără cultură, cartea este spaţiul iluminat, în care acesta se simte opresat şi pierdut. Astfel, reprezentanţi dictaturii comuniste din romanul Iii M. Preda “Cel mai iubit dintre părrînteni" înţeleg să lupte cu lumina cănilor prin arderea lor: "Auzisem îndatădupă naţionalizare că nişte comisii de irventariere a bunurilor moşierilor de prn conace socotiseră de pildă
cărţile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moşieresc, le aruncaseră în curte şi seara ţăranii făceau cu ele un foc paşnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoşii lor culturali le scrieseră pentru lumina lor spirituală".
Cartea (scrisoarea) pe care o trimite iubitei unul dintre fiii falnicului domn la sfîrşitul luptei din “Scrisoarea III" de M. Eminescu prezintă, de fapt, o doină de cătănie ce sintetizează, în simplitatea pură a termenilor, frumuseţea sufletească ("ochiicusprîncenele") şi spaţiul silvestru ("codrul cu poienile").
în poezia “Legămînt” de G.Vieru, eroul liric întreţine un adevărat cult al cărţii lui Eminescu, sub constelaţia spirituală a căruia îşi recunoaşte statutul plenipotenţiar de poet: "Ştiu: cîndva, la miez de noapte / Ori la răsărit de Soare / Stnge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
