CAL ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Cal
Este o tradiţie, se pare, potrivit căreia, la origine, calul ţîşneşte, galopînd ca sîngele în vine, din bezna adîncurilor, fie din măruntaiele pămîntului, fie din adîncurile mării. Acest cal arhetipal este purtătorul deopotrivă al vieţii şi al morţii, fiind legat atît de focul ce nimiceşte şi triumfă, cît şi de apa ce hrăneşte şi îneacă. Mulţi consideră calul simbol al inconştientului, al dorinţei nestăvilite. Dar după noapte vine ziua şi se întîm- plă ca calul să-şi părăsească aripile în- tunecaţe, înălţîndu-se la ceruri, în plină lumină. Atunci el apare într-un alb veş- mînt de slavă, reprezentînd instinctul
stăvilit, sublimat. între om şi cal intervine o dialectică specifică: sub soarele amiezii, purtat de năvalnica-i goană, calul galopează orbeşte, iar călăreţul, cu ochii mari deschişi, îi alungă spaimele şi îl îndreaptă spre ţinta pe care şi-a propus-o; dar noaptea, cînd, la rîndu-i, călăreţul este orb, calul devine călăuză clarvăzătoare. Deşi este erou, stăpînul trebuie să renunţe întrucîtva la propria-i personalitate şi să se lase pe seama puterilor supranaturale ale calului: "Călare pe Vizir şi împresurat de curteni, Măria sa a făcut în pas ocolul bătăliei; apoi s-a oprit în locul unde morţii moldoveni fuseseră adunaţi. Se oprea ici colo căut- înd cu privirile, pînă ce deodată a simţit la harmăsarul său o nelinişte. Măria sa a descălecat şi a cunoscut la cîţiva paşi pe comişii săi, şi mai încolo pe bătrînul Căliman, starostele"{"Fraţii Jderi" de M. Sadoveanu).
în măsura în care călăreţul îl conduce spre o cale greşită, calul descoperă umbrele, fantomele. Dar calul poate fi oricînd un aliat al demonului. însoţitorul şi sfătuitorul erolului, este totuşi, de cele mai multe ori, animalul benefic. în timpuri îndepărtate, e posibil ca el să fi fost animal de cult. Emblemă a eroicului, sporeşte prestigiul războinicului şi de aceea călăreţul apare ca erou iniţiat în cultul Cavalerului prin cele trei trepte: jertfă, luptă şi izbîndă. Din acest punct de vedere, calul supus, adică învins şi îmblînzit reprezintă un simbol al triumfului. Caii înaripaţi, strălucitori şi benefici, sunt adeseori mesagerii divini şi protectori ai luptătorilor. în spaţiul Daciei fericite, "caii albi ai zînei Dochii" devin simbol al armoniei generale. Ca fiinţă înaripată, în basme el poate pătrunde pe celălalt tărîm, zboară ca
26
gîndul, se revitalizează periodic, hră- nindu-se cu jăratic, şi cunoaşte toate vicleniile lumii. în ritualurile funerare, conduce sufletul mortului, călăuzindu-l spre lumea de dincolo. Calul alb, dar de un alb strălucitor, este solar, luminos şi reprezintă măreţia; calul negru este, de obicei, budiviul morţii, deşi în unele texte ruseşti acesta devine simbol al tinereţii şi al vieţii triumfătoare.
în balada “Toma Alimoş", ca şi păstorul hărăzit morţii din “Mioriţa", haiducul îi cere animalului-prieten să-i oficieze ritualul întoarcerii în natură: groapa să-i fie săpată în codru, florile de pe mormînt să-i amintească "mîndrei" de cel dispărut, fînul aşternut în noul "pat" să-i înmirezmeze somnul. Manea apare pe un cal negru — simbol al destinului malefic.
Calul poate fi şi un depozit de nemulţumire, un perfid şi un nărăvaş pe care doar eroul îl poate înblînzi. Nesupus omului, el este un pericol, dar şi un animal care impune teamă şi, sub acest aspect, poate întrupa ameninţarea. Ca animal învins de erou, calul se transformă în aliat şi călăuzitor. în basmul “Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte", calul se vitalizează, pentru ca apoi să poată fi călăuză spirituală şi reflex al conştiinţei eroului; în final, calul face "tocmeală" cu prinţul pentru al însoţi pe ultimul drum şi, odată intraţi în timpul profan, nu-i mai cere acestuia să-şi respecte promisiunea, ci “îisărută mîna" şi pleacă. Este vorba, aşadar, de calul însoţitor al morţilor şi de aceea este, în primul rînd, călăuzitor. în "Povestea lui Harap-Alb", calul îl ucide pe Spîn, în momentul în care toate probele sunt trecute; gestul său pregăteşte întoarcerea lui Harap-Alb din moarte.
Este o tradiţie, se pare, potrivit căreia, la origine, calul ţîşneşte, galopînd ca sîngele în vine, din bezna adîncurilor, fie din măruntaiele pămîntului, fie din adîncurile mării. Acest cal arhetipal este purtătorul deopotrivă al vieţii şi al morţii, fiind legat atît de focul ce nimiceşte şi triumfă, cît şi de apa ce hrăneşte şi îneacă. Mulţi consideră calul simbol al inconştientului, al dorinţei nestăvilite. Dar după noapte vine ziua şi se întîm- plă ca calul să-şi părăsească aripile în- tunecaţe, înălţîndu-se la ceruri, în plină lumină. Atunci el apare într-un alb veş- mînt de slavă, reprezentînd instinctul
stăvilit, sublimat. între om şi cal intervine o dialectică specifică: sub soarele amiezii, purtat de năvalnica-i goană, calul galopează orbeşte, iar călăreţul, cu ochii mari deschişi, îi alungă spaimele şi îl îndreaptă spre ţinta pe care şi-a propus-o; dar noaptea, cînd, la rîndu-i, călăreţul este orb, calul devine călăuză clarvăzătoare. Deşi este erou, stăpînul trebuie să renunţe întrucîtva la propria-i personalitate şi să se lase pe seama puterilor supranaturale ale calului: "Călare pe Vizir şi împresurat de curteni, Măria sa a făcut în pas ocolul bătăliei; apoi s-a oprit în locul unde morţii moldoveni fuseseră adunaţi. Se oprea ici colo căut- înd cu privirile, pînă ce deodată a simţit la harmăsarul său o nelinişte. Măria sa a descălecat şi a cunoscut la cîţiva paşi pe comişii săi, şi mai încolo pe bătrînul Căliman, starostele"{"Fraţii Jderi" de M. Sadoveanu).
în măsura în care călăreţul îl conduce spre o cale greşită, calul descoperă umbrele, fantomele. Dar calul poate fi oricînd un aliat al demonului. însoţitorul şi sfătuitorul erolului, este totuşi, de cele mai multe ori, animalul benefic. în timpuri îndepărtate, e posibil ca el să fi fost animal de cult. Emblemă a eroicului, sporeşte prestigiul războinicului şi de aceea călăreţul apare ca erou iniţiat în cultul Cavalerului prin cele trei trepte: jertfă, luptă şi izbîndă. Din acest punct de vedere, calul supus, adică învins şi îmblînzit reprezintă un simbol al triumfului. Caii înaripaţi, strălucitori şi benefici, sunt adeseori mesagerii divini şi protectori ai luptătorilor. în spaţiul Daciei fericite, "caii albi ai zînei Dochii" devin simbol al armoniei generale. Ca fiinţă înaripată, în basme el poate pătrunde pe celălalt tărîm, zboară ca
26
gîndul, se revitalizează periodic, hră- nindu-se cu jăratic, şi cunoaşte toate vicleniile lumii. în ritualurile funerare, conduce sufletul mortului, călăuzindu-l spre lumea de dincolo. Calul alb, dar de un alb strălucitor, este solar, luminos şi reprezintă măreţia; calul negru este, de obicei, budiviul morţii, deşi în unele texte ruseşti acesta devine simbol al tinereţii şi al vieţii triumfătoare.
în balada “Toma Alimoş", ca şi păstorul hărăzit morţii din “Mioriţa", haiducul îi cere animalului-prieten să-i oficieze ritualul întoarcerii în natură: groapa să-i fie săpată în codru, florile de pe mormînt să-i amintească "mîndrei" de cel dispărut, fînul aşternut în noul "pat" să-i înmirezmeze somnul. Manea apare pe un cal negru — simbol al destinului malefic.
Calul poate fi şi un depozit de nemulţumire, un perfid şi un nărăvaş pe care doar eroul îl poate înblînzi. Nesupus omului, el este un pericol, dar şi un animal care impune teamă şi, sub acest aspect, poate întrupa ameninţarea. Ca animal învins de erou, calul se transformă în aliat şi călăuzitor. în basmul “Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte", calul se vitalizează, pentru ca apoi să poată fi călăuză spirituală şi reflex al conştiinţei eroului; în final, calul face "tocmeală" cu prinţul pentru al însoţi pe ultimul drum şi, odată intraţi în timpul profan, nu-i mai cere acestuia să-şi respecte promisiunea, ci “îisărută mîna" şi pleacă. Este vorba, aşadar, de calul însoţitor al morţilor şi de aceea este, în primul rînd, călăuzitor. în "Povestea lui Harap-Alb", calul îl ucide pe Spîn, în momentul în care toate probele sunt trecute; gestul său pregăteşte întoarcerea lui Harap-Alb din moarte.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
