ARIPI ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Aripi
Aripile sunt, în primul rînd, simbolul avîntului, adică al despovărării, al
dematerializării, al eliberării sufletului sau spiritului, al descătuşării de sub povara terestră. în orice tradiţie, aripile se cuceresc, cu preţul unei educaţii iniţî- atice şi purificatoare, adeseori lungă şi primejdioasă. Avîntul în zbor se referă întotdeauna la aspiraţia sufletului către o stare supraindividuală. Aripile mai indică şi facultatea cunoaşterii: acela care înţelege are aripi ("Inteligenţa este cea mai iute pasăre"). în “Biblie", ele sunt un simbol constant al spiritualizării făpturilor care le deţin. Sufletul are aripi de porumbel. Dacă Dumnezeu, ca arhetip, are aripi, sufletul creat după chipul său are propriile sale aripi. Dacă omul se îndepărtează de Dumnezeu, îşi pierde aripile; dacă se apropie, le recapătă. Asemeni roţii, aripa este simbolul deplasării, al eliberării de condiţia de loc şi spaţiu. în general, aripile vor exprima elevaţia pentru sublim, elanul de a depăşi condiţia umană.
Aripa, amplificată prin detaliul creşterii într-un peisaj halucinant, semn al înălţării, imprimă semnificaţii magice şi evocă, în poemul eminescian “Povestea magului călător în stele", imaginea îngerilor care plutesc în univers: "Şi răsfiraţi în spaţiu îngerii duceau în poale / A luminilor adînce şi blînde rugăciuni". Magul "zboară ca gîndul" spre viitor, dus de o stea înaripată: "Se suie-n vîrf de munte, o stea din cer coboară — / O stea, vultur de aur, cu aripe de foc, / în infinit el zboară, / Stelele sclipeau sfinte şi-n cale-i făceau loc".
în poezia "Albatrosul” de Charles Baudlaire motivul sugerează situaţia apăsătoare a artistului în lumera vulgară, meschină şi plictisitoare: "Şi-aripile lor albe şi mari le lasă blegi, / Ca nişte vîsle grele s-atîrne caraghioase". în poe1/
zia “Emoţie de toamnă" de N. Stănescu "aripile ascuţite până la nori" semnifică durerea profundă, de care poetul vrea să se elibereze prin zbor. La N. Labiş, aripa simbolizează spiritul lăuntric dornic să se afirme: "Aripa mea se izbeşte mereu de zăbrelele nămărginirii". în poezia “Plumb" de C. Bacovia "aripile de plumb" sugerează disperarea, sentimentul apăsător de izolare şi singurătate: "Stăm singur lingă mort... şi era frig... / Şi-i atîrnau aripele de plumb".
Aripile sunt, în primul rînd, simbolul avîntului, adică al despovărării, al
dematerializării, al eliberării sufletului sau spiritului, al descătuşării de sub povara terestră. în orice tradiţie, aripile se cuceresc, cu preţul unei educaţii iniţî- atice şi purificatoare, adeseori lungă şi primejdioasă. Avîntul în zbor se referă întotdeauna la aspiraţia sufletului către o stare supraindividuală. Aripile mai indică şi facultatea cunoaşterii: acela care înţelege are aripi ("Inteligenţa este cea mai iute pasăre"). în “Biblie", ele sunt un simbol constant al spiritualizării făpturilor care le deţin. Sufletul are aripi de porumbel. Dacă Dumnezeu, ca arhetip, are aripi, sufletul creat după chipul său are propriile sale aripi. Dacă omul se îndepărtează de Dumnezeu, îşi pierde aripile; dacă se apropie, le recapătă. Asemeni roţii, aripa este simbolul deplasării, al eliberării de condiţia de loc şi spaţiu. în general, aripile vor exprima elevaţia pentru sublim, elanul de a depăşi condiţia umană.
Aripa, amplificată prin detaliul creşterii într-un peisaj halucinant, semn al înălţării, imprimă semnificaţii magice şi evocă, în poemul eminescian “Povestea magului călător în stele", imaginea îngerilor care plutesc în univers: "Şi răsfiraţi în spaţiu îngerii duceau în poale / A luminilor adînce şi blînde rugăciuni". Magul "zboară ca gîndul" spre viitor, dus de o stea înaripată: "Se suie-n vîrf de munte, o stea din cer coboară — / O stea, vultur de aur, cu aripe de foc, / în infinit el zboară, / Stelele sclipeau sfinte şi-n cale-i făceau loc".
în poezia "Albatrosul” de Charles Baudlaire motivul sugerează situaţia apăsătoare a artistului în lumera vulgară, meschină şi plictisitoare: "Şi-aripile lor albe şi mari le lasă blegi, / Ca nişte vîsle grele s-atîrne caraghioase". în poe1/
zia “Emoţie de toamnă" de N. Stănescu "aripile ascuţite până la nori" semnifică durerea profundă, de care poetul vrea să se elibereze prin zbor. La N. Labiş, aripa simbolizează spiritul lăuntric dornic să se afirme: "Aripa mea se izbeşte mereu de zăbrelele nămărginirii". în poezia “Plumb" de C. Bacovia "aripile de plumb" sugerează disperarea, sentimentul apăsător de izolare şi singurătate: "Stăm singur lingă mort... şi era frig... / Şi-i atîrnau aripele de plumb".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
