ALBINA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Albina
Moris Meterling, în celebrul său eseu asupra vieţii albinelor, vedea concentrată în istoria unui stup de albini marea
istorie a omenirii. însufleţitoare a întregului univers, sămînţă a înţelepciunii şi materializare a spiritului, albina poartă mesajul divin, fiind deseori asociată cunoaşterii şi iniţierii. în mitologia românească, ea rămîne mesagerul învestit cu puteri magice, căci “Albina face miere / Mierea se face ceară / Ceara se face făclie / Făclia se aprinde / Raiul se deschide / Maica Domnului în braţe / Pe toţi ne cuprinde", după cum se spune într-un text popular. în multe legende, poveşti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii, ele apar ca ajutoare constante ale Creatorului. Simbol solar, albina s- a născut din lacrimile Maicii Domnului şi este ocrotită de Sînzîene sau de alte făpturi miraculoase, dar poate fi socotită şi un semn nefast, căci i-a fost sortit acul înveninat, aducător de moarte.
în “Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, după ce eroul face urdiniş albinelor, ca şi în alte basme populare, crăiasa lor îi dă o aripă miraculoasă, apoi îl ajută să treacă ultima probă la care îl supuse împăratul Roş: s-o deosebească pe prinţesă de sora sa geamănă. Aici albina se încadrează într-un motiv literar frecvent în basmele populare, cel al animalelor benefice, salvatoare pentru erou.
Sugerînd atmosfera de belşug şi fericire bucolică, motivul este utilizat în contextul romanului "Fraţii Jderi" de M. Sadoveanu: albinele fac miere densă, iar spicul de grîu este mare “cit degetul mijlociu al unui bărbat plugar".
în poezia “Albina", G. Vieru aseamănă procesul creator cu lucrările albinei. Poetul învaţă de la ea "vieţuirea curată": "... nimeni, nimeni nu-i în stare / Aripa a-ţi încătuşa", "Aş vrea pe drumul cel din urmă /Să mă petreacă roiul tău".
Moris Meterling, în celebrul său eseu asupra vieţii albinelor, vedea concentrată în istoria unui stup de albini marea
istorie a omenirii. însufleţitoare a întregului univers, sămînţă a înţelepciunii şi materializare a spiritului, albina poartă mesajul divin, fiind deseori asociată cunoaşterii şi iniţierii. în mitologia românească, ea rămîne mesagerul învestit cu puteri magice, căci “Albina face miere / Mierea se face ceară / Ceara se face făclie / Făclia se aprinde / Raiul se deschide / Maica Domnului în braţe / Pe toţi ne cuprinde", după cum se spune într-un text popular. în multe legende, poveşti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii, ele apar ca ajutoare constante ale Creatorului. Simbol solar, albina s- a născut din lacrimile Maicii Domnului şi este ocrotită de Sînzîene sau de alte făpturi miraculoase, dar poate fi socotită şi un semn nefast, căci i-a fost sortit acul înveninat, aducător de moarte.
în “Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, după ce eroul face urdiniş albinelor, ca şi în alte basme populare, crăiasa lor îi dă o aripă miraculoasă, apoi îl ajută să treacă ultima probă la care îl supuse împăratul Roş: s-o deosebească pe prinţesă de sora sa geamănă. Aici albina se încadrează într-un motiv literar frecvent în basmele populare, cel al animalelor benefice, salvatoare pentru erou.
Sugerînd atmosfera de belşug şi fericire bucolică, motivul este utilizat în contextul romanului "Fraţii Jderi" de M. Sadoveanu: albinele fac miere densă, iar spicul de grîu este mare “cit degetul mijlociu al unui bărbat plugar".
în poezia “Albina", G. Vieru aseamănă procesul creator cu lucrările albinei. Poetul învaţă de la ea "vieţuirea curată": "... nimeni, nimeni nu-i în stare / Aripa a-ţi încătuşa", "Aş vrea pe drumul cel din urmă /Să mă petreacă roiul tău".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
