ALBASTRU ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Albastru
Dintre culori, albastrul este cea mai adîncă: privirea pătrunde într-însa fără să întîlnească nici un obstacol şi se rătăceşte în nemărginire. Natura nu o înfăţişează decît alcătuită din transparenţă, adică un vid al aerului, al apei, vid al cristalului şi al diamantului. Albastrul este cea mai rece dintre culori şi, în valoarea ei absolută, cea mai pură. Această culoare mai este un drum al infinitului, în
10
care realul se transformă în imaginar. Albastrul ceresc reprezintă şi pragul ce desparte pe om de lumea de dincolo şi de soarta sa. Blazonul de azur şi cu trei flori de crin de aur al casei regale franceze proclama astfel originea teologică, supraterestră a Regilor Preacreştini.
Ochii albaştri ai crăiesei din poezia “Crăiasa din poveşti" de M. Eminescu sugerează fantasticul: "Fa se uită... Păru-i galben, / Faţa ei lucesc în lună, / Iar în ochii ei albaştri / Toate basmele s- adună". "Florile albastre" din imaginea "flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet" (“Călin (file din poveste)" de
M. Eminescu) amintesc de cunoscutul motiv literar al florii albastre, semnifi- cînd dorul de dragoste şi neuitarea. Prezenţa florilor albastre în spaţiul nunţii încadrează acest eveniment în timpul etern al basmelor. Acestui albastru al terestrului îi corespunde alt albastru — al văzduhului ("mii de fluturi mici albaştri"), transpunînd cadrul nupţial într-o atmosferă de vis. Motivul este reluat în aceeaşi operă în versul "Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă", semnificînd clorul nemărginit, nostalgia, iubirea care nu moare niciodată. în popor, unei flori de culoare albastră i s-a dat numele de "floarea de nu-mă-uita”. Astfel, persistenţa iubirii dincolo de trecerea timpului reprezintă prima semnificaţie a florilor albastre pe care le poartă mireasa. în altă accepţiune, mirii din poem reprezintă perechea eternă.
Dintre culori, albastrul este cea mai adîncă: privirea pătrunde într-însa fără să întîlnească nici un obstacol şi se rătăceşte în nemărginire. Natura nu o înfăţişează decît alcătuită din transparenţă, adică un vid al aerului, al apei, vid al cristalului şi al diamantului. Albastrul este cea mai rece dintre culori şi, în valoarea ei absolută, cea mai pură. Această culoare mai este un drum al infinitului, în
10
care realul se transformă în imaginar. Albastrul ceresc reprezintă şi pragul ce desparte pe om de lumea de dincolo şi de soarta sa. Blazonul de azur şi cu trei flori de crin de aur al casei regale franceze proclama astfel originea teologică, supraterestră a Regilor Preacreştini.
Ochii albaştri ai crăiesei din poezia “Crăiasa din poveşti" de M. Eminescu sugerează fantasticul: "Fa se uită... Păru-i galben, / Faţa ei lucesc în lună, / Iar în ochii ei albaştri / Toate basmele s- adună". "Florile albastre" din imaginea "flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet" (“Călin (file din poveste)" de
M. Eminescu) amintesc de cunoscutul motiv literar al florii albastre, semnifi- cînd dorul de dragoste şi neuitarea. Prezenţa florilor albastre în spaţiul nunţii încadrează acest eveniment în timpul etern al basmelor. Acestui albastru al terestrului îi corespunde alt albastru — al văzduhului ("mii de fluturi mici albaştri"), transpunînd cadrul nupţial într-o atmosferă de vis. Motivul este reluat în aceeaşi operă în versul "Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă", semnificînd clorul nemărginit, nostalgia, iubirea care nu moare niciodată. în popor, unei flori de culoare albastră i s-a dat numele de "floarea de nu-mă-uita”. Astfel, persistenţa iubirii dincolo de trecerea timpului reprezintă prima semnificaţie a florilor albastre pe care le poartă mireasa. în altă accepţiune, mirii din poem reprezintă perechea eternă.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
