ADOLESCENTA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Adolescenta
Adolescenţa este vîrsta cuprinsă între preadolescenţă şi tinereţe. Pentru cei ce n-au ajuns la ea e ceva îndepărtat, dar care te atrage cu o forţă irezistibilă, pentru că este viitorul, speranţa, iar pentru cei care au trecut de ea adolescenţa e perioada fantastică din viaţa unui om, în care totul e posibil, în care stelele îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine, adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede. E vîrsta marilor efervescenţe, vîrsta marilor întrebări, a zborului avîntat, cu aripi larg deschise spre înălţimi, spre viitor. Metaforic, adolescenţa rămîne, de fapt, ceea ce numea J.J. Rouseau „a doua naştere". Cunoaşterea acestei „lumi" deosebit de comlexe se face mai mult prin studierea jurnalelor intime ori prin apelul la memoriile adulţilor.
Adolescenţi sînt cei doi tineri din tragedia „Romeo şi Julieta" de W. Sha- kespear. Subiectul justifică celebritatea şi universalitatea personajelor marelui autor englez şi valoarea estetică a acestei tragedii recunoscută drept capodoperă. Sinuciderea tinerilor devine o mustrare neformulată la adresa lumii şi prejudecăţilor acesteia.
Adolescentul Dugu din nuvela „înt- îlnirea din pămînturi” de M. Preda luptă cu minciunaîmpotriva lui Achim-Achim, ca să-l înlăture din calea sa spre inima fetei dragi, Drina. Dugu, adolescentul lipsit de experienţa vieţii, dar plin de cutezanţă, de fanatism chiar, îşi înfruntă rivalul, obţine victoria jinduită şi, după
biruinţă, se simte stăpîn pe situaţie, demn de dragostea Drinei: „...Atunci Dugu se aruncă peste el şi-l lovi cu pum nul drept în faţă." E momentul afirmării vigorii adolescentului.
în poezia „Cîntecul spicelor" de L. Blaga spicele din lanuri pregătesc intrarea fetelor adolescente îndrăgostite, „în văpaia iubirii". Astfel „Cîntecul spicelor” poate fi interpretat ca cîntecul adolescentelor îndrăgostite. L. Blaga utilizează nu doar paralelismul simbolic, ci şi metonimia, astfel substituie „fetele în văpaie" cu „spicele în lanuri" încît, în final, „spicele în lanuri" regretă că nu stau sub vraja lunii, că nu le-a fost destinat să trăiască sentimentul erotic.
Unul dintre cei mai iubiţi adolescenţi prezentaţi în literatura română este lo- nuţ Jder din romanul „Fraţii Jderi” de M. Sadoveanu. „Deşi nu era frumos, că avea nasul cam mare, ca şi tatăl-său Jderul cel bătrîn, îl plăceau toţi. Chipul său era atrăgător, un băieţandru subţiratic, străin şi orfan, un pui vrednic de părintele său. Muierile au băgat de seamă că-i stîngaci. Surprins în schimbările vieţii, era fără linişte, îi plăceau toate zburdăciunile."
în „Romanul adolescentului miop" de M. Eliade ni se dezgoleşte cu asprime, curaj şi naivitate un tînăr suflet excepţional, adică un adolescent pasionat de lecturi. Autorul descrie sufletul adolescenţilor în portrete şi impresii. Era trist că nu era mai îndrăzneţ, era slab, timid şi nehotărît. Citea cărţi cu coperţi cenuşii. Se dorea un geniu printre colegi, însă acestea îl izolează, deoarece era urît şi miop: „Nu vreau să fiu comun. Aceasta este spaima sufletului meu".
în capitolul II al romanului „Gloria lui Robert" adolescentul Robert vre.i să devină faimos şi îl citeşte pe Balz.u ,
8
Ibsen. Personajul îşi schimbă măştile jucînd mai multe roluri, ajungînd „sase creadă altul".
Adolescenţa este vîrsta cuprinsă între preadolescenţă şi tinereţe. Pentru cei ce n-au ajuns la ea e ceva îndepărtat, dar care te atrage cu o forţă irezistibilă, pentru că este viitorul, speranţa, iar pentru cei care au trecut de ea adolescenţa e perioada fantastică din viaţa unui om, în care totul e posibil, în care stelele îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine, adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede. E vîrsta marilor efervescenţe, vîrsta marilor întrebări, a zborului avîntat, cu aripi larg deschise spre înălţimi, spre viitor. Metaforic, adolescenţa rămîne, de fapt, ceea ce numea J.J. Rouseau „a doua naştere". Cunoaşterea acestei „lumi" deosebit de comlexe se face mai mult prin studierea jurnalelor intime ori prin apelul la memoriile adulţilor.
Adolescenţi sînt cei doi tineri din tragedia „Romeo şi Julieta" de W. Sha- kespear. Subiectul justifică celebritatea şi universalitatea personajelor marelui autor englez şi valoarea estetică a acestei tragedii recunoscută drept capodoperă. Sinuciderea tinerilor devine o mustrare neformulată la adresa lumii şi prejudecăţilor acesteia.
Adolescentul Dugu din nuvela „înt- îlnirea din pămînturi” de M. Preda luptă cu minciunaîmpotriva lui Achim-Achim, ca să-l înlăture din calea sa spre inima fetei dragi, Drina. Dugu, adolescentul lipsit de experienţa vieţii, dar plin de cutezanţă, de fanatism chiar, îşi înfruntă rivalul, obţine victoria jinduită şi, după
biruinţă, se simte stăpîn pe situaţie, demn de dragostea Drinei: „...Atunci Dugu se aruncă peste el şi-l lovi cu pum nul drept în faţă." E momentul afirmării vigorii adolescentului.
în poezia „Cîntecul spicelor" de L. Blaga spicele din lanuri pregătesc intrarea fetelor adolescente îndrăgostite, „în văpaia iubirii". Astfel „Cîntecul spicelor” poate fi interpretat ca cîntecul adolescentelor îndrăgostite. L. Blaga utilizează nu doar paralelismul simbolic, ci şi metonimia, astfel substituie „fetele în văpaie" cu „spicele în lanuri" încît, în final, „spicele în lanuri" regretă că nu stau sub vraja lunii, că nu le-a fost destinat să trăiască sentimentul erotic.
Unul dintre cei mai iubiţi adolescenţi prezentaţi în literatura română este lo- nuţ Jder din romanul „Fraţii Jderi” de M. Sadoveanu. „Deşi nu era frumos, că avea nasul cam mare, ca şi tatăl-său Jderul cel bătrîn, îl plăceau toţi. Chipul său era atrăgător, un băieţandru subţiratic, străin şi orfan, un pui vrednic de părintele său. Muierile au băgat de seamă că-i stîngaci. Surprins în schimbările vieţii, era fără linişte, îi plăceau toate zburdăciunile."
în „Romanul adolescentului miop" de M. Eliade ni se dezgoleşte cu asprime, curaj şi naivitate un tînăr suflet excepţional, adică un adolescent pasionat de lecturi. Autorul descrie sufletul adolescenţilor în portrete şi impresii. Era trist că nu era mai îndrăzneţ, era slab, timid şi nehotărît. Citea cărţi cu coperţi cenuşii. Se dorea un geniu printre colegi, însă acestea îl izolează, deoarece era urît şi miop: „Nu vreau să fiu comun. Aceasta este spaima sufletului meu".
în capitolul II al romanului „Gloria lui Robert" adolescentul Robert vre.i să devină faimos şi îl citeşte pe Balz.u ,
8
Ibsen. Personajul îşi schimbă măştile jucînd mai multe roluri, ajungînd „sase creadă altul".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
