ADAM / CADEREA ADAMICA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Adam
Adam simbolizează primul om şi imaginea lui Dumnezeu. Primulînseam- nă aici mai mult decît întîietatea în plan temporal. Adam este primul în ordinea naturii, este culmea creaţiei terestre, fiinţa supremă întru umanitate. Adam este primul în ordinea naturii, este culmea creaţiei terestre, fiinţa supremă întru umanitate.
Adam şi Eva sînt simbolul cuplului primordial ce marchează începutul omenirii, în mitologia mai multor popoare şi culturi. în Biblie, se pomeneşte de cutezanţa cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul lui Dumnezeu şi a mîncat fructul interzis din Pomul Cunoştinţei binelui şi răului, ispitiţi fiind de
6
un şarpe. Din cauza păcătuirii prin nesocotirea voii lui Dumnezeu, acest cuplu avea nevoie de mîntuire.
Conform evangheliei lui Nicodim, după înmormîntarea Mîntuitorului, la coborîrea acestuia în "împărăţia morţii", acesta a rupt gratiile temniţei celor închişi în Infern şi, la învierea Sa, i-a condus pe Adam şi Eva sus, afară din întunericul de mormînt.
Sensul pierderii paradisului a preocupat în diverse epoci pe mai mulţi cărturari români, iar în literatură apare concomitent ca temă şi ca simbol. D. Cantemir, în "Metafizică", afirmă că păcatul originar are rădăcini în logică. Eva a încălcat interdicţia pentru că nu cunoştea porunca; ea a intrat pe calea morţii corporale şi, imediat ce fructul interzis a fost cules, Adam a fost infectat de corupţia simţurilor. Adam n-a voit să fie lisus, n-a voit să fie biruitor, dar, după cădere, el primeşte dreptul la pocăinţă şi e predestinat să regenereze, in “Istoria leroglifică" de acelaşi autor, se face de cîteva ori distincţia dintre "mîncare" şi "hrană", ca ispită ce duce la păcat. I. Heliade-Rădulescu pune păcatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, îşi face o pereche feminină: din capul lui se naşte Păcă- tuirea. Şi la Eminescu apare această motivaţie a căderii adamice. în nuvela "Sărmanul Dionis”, Zoroastru-Dan-Di- onis nu-şi descoperă limitele, doreşte să fie Dumnezeu şi trăieşte de mai multe ori experienţa căderii, deoarece el este iniţiat cu intenţie de însuşi Lucifer (Ru- ben-Riven), îngerul alungat din rai. în întruparea sa de călugăr pe nume Dan, eroul repetă experienţa luciferică şi destinul lui Adam, pierde paradisul şi este condamnat s-o ia de la capăt.
M. Eliade Interpretează întîlnirea paradiziacă dintre leronim şi Cezara, din nuvela eminesciană “Cezara", ca pe o eliberare de sub timp, căci starea ada- mică de dinainte de cădere este lipsită de eveniment, durată şi istorie. în insula transcendentă ajung doar fiinţele care şi- au depăşit condiţia umană. Insula lui Eu- thanasius este un simbol al eternităţii reflectată în moarte şi iubire paradiziacă.
Profesorul lui M. Eliade, Nae lo- nescu, afirma că omul a dorit să devină Dumnezeu, adică să creeze, ceea ce a şi devenit, dar creaţia sa se face prin consum de substanţă, cu suferinţă şi muncă; el a devenit un Dumnezeu după puterile sale. Consecinţă a căderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fundamental al plăsmuirilor omeneşti. în romanul "Enigma Otiliei” de G. Călinescu, Felix şi Otilia alcătuiesc “cuplul adamic" căzut într-o lume care şi-a pierdut irecuperabil esenţa paradiziacă. în această lume, fluviul heraclitic antrenează doar noroaiele şi murdăria, aducînd, prin moartea lui Costache Giurgiuveanu, sfîrşitul iubirii celor doi tineri. în continuare, suntem martorii trecerii grăbite a timpului profan, Felix împrăştiind destinul de înger căzut. Nici căsătoria (reuşită doar pe plan social) nu-l va reîncadra în armonia cosmică. După "izgonirea din paradis" a lui Felix, noua pereche se încadrează într-o ternă profanitate, incapabilă fiind să participe la Facerea Lumii. Romanul "Maitreyi" de . M. Eliade reia motivul căderii adamice. Or, iubirea interzisă constituie un păcat de care Allan nu poate fi izbăvit nici prin ritualul logodnei mistice, şi izgonirea din timpul sacru îi provoacă tînărulul sentimentul prăbuşirii totale. Asiei, Allari va repeta destinul luciferic al "căderii" din
/
rai: în noua lui casă tînărul inginer este terorizat de amintiri şi trăieşte o suferinţă hohotitoare.
Adam simbolizează primul om şi imaginea lui Dumnezeu. Primulînseam- nă aici mai mult decît întîietatea în plan temporal. Adam este primul în ordinea naturii, este culmea creaţiei terestre, fiinţa supremă întru umanitate. Adam este primul în ordinea naturii, este culmea creaţiei terestre, fiinţa supremă întru umanitate.
Adam şi Eva sînt simbolul cuplului primordial ce marchează începutul omenirii, în mitologia mai multor popoare şi culturi. în Biblie, se pomeneşte de cutezanţa cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul lui Dumnezeu şi a mîncat fructul interzis din Pomul Cunoştinţei binelui şi răului, ispitiţi fiind de
6
un şarpe. Din cauza păcătuirii prin nesocotirea voii lui Dumnezeu, acest cuplu avea nevoie de mîntuire.
Conform evangheliei lui Nicodim, după înmormîntarea Mîntuitorului, la coborîrea acestuia în "împărăţia morţii", acesta a rupt gratiile temniţei celor închişi în Infern şi, la învierea Sa, i-a condus pe Adam şi Eva sus, afară din întunericul de mormînt.
Sensul pierderii paradisului a preocupat în diverse epoci pe mai mulţi cărturari români, iar în literatură apare concomitent ca temă şi ca simbol. D. Cantemir, în "Metafizică", afirmă că păcatul originar are rădăcini în logică. Eva a încălcat interdicţia pentru că nu cunoştea porunca; ea a intrat pe calea morţii corporale şi, imediat ce fructul interzis a fost cules, Adam a fost infectat de corupţia simţurilor. Adam n-a voit să fie lisus, n-a voit să fie biruitor, dar, după cădere, el primeşte dreptul la pocăinţă şi e predestinat să regenereze, in “Istoria leroglifică" de acelaşi autor, se face de cîteva ori distincţia dintre "mîncare" şi "hrană", ca ispită ce duce la păcat. I. Heliade-Rădulescu pune păcatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, îşi face o pereche feminină: din capul lui se naşte Păcă- tuirea. Şi la Eminescu apare această motivaţie a căderii adamice. în nuvela "Sărmanul Dionis”, Zoroastru-Dan-Di- onis nu-şi descoperă limitele, doreşte să fie Dumnezeu şi trăieşte de mai multe ori experienţa căderii, deoarece el este iniţiat cu intenţie de însuşi Lucifer (Ru- ben-Riven), îngerul alungat din rai. în întruparea sa de călugăr pe nume Dan, eroul repetă experienţa luciferică şi destinul lui Adam, pierde paradisul şi este condamnat s-o ia de la capăt.
M. Eliade Interpretează întîlnirea paradiziacă dintre leronim şi Cezara, din nuvela eminesciană “Cezara", ca pe o eliberare de sub timp, căci starea ada- mică de dinainte de cădere este lipsită de eveniment, durată şi istorie. în insula transcendentă ajung doar fiinţele care şi- au depăşit condiţia umană. Insula lui Eu- thanasius este un simbol al eternităţii reflectată în moarte şi iubire paradiziacă.
Profesorul lui M. Eliade, Nae lo- nescu, afirma că omul a dorit să devină Dumnezeu, adică să creeze, ceea ce a şi devenit, dar creaţia sa se face prin consum de substanţă, cu suferinţă şi muncă; el a devenit un Dumnezeu după puterile sale. Consecinţă a căderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fundamental al plăsmuirilor omeneşti. în romanul "Enigma Otiliei” de G. Călinescu, Felix şi Otilia alcătuiesc “cuplul adamic" căzut într-o lume care şi-a pierdut irecuperabil esenţa paradiziacă. în această lume, fluviul heraclitic antrenează doar noroaiele şi murdăria, aducînd, prin moartea lui Costache Giurgiuveanu, sfîrşitul iubirii celor doi tineri. în continuare, suntem martorii trecerii grăbite a timpului profan, Felix împrăştiind destinul de înger căzut. Nici căsătoria (reuşită doar pe plan social) nu-l va reîncadra în armonia cosmică. După "izgonirea din paradis" a lui Felix, noua pereche se încadrează într-o ternă profanitate, incapabilă fiind să participe la Facerea Lumii. Romanul "Maitreyi" de . M. Eliade reia motivul căderii adamice. Or, iubirea interzisă constituie un păcat de care Allan nu poate fi izbăvit nici prin ritualul logodnei mistice, şi izgonirea din timpul sacru îi provoacă tînărulul sentimentul prăbuşirii totale. Asiei, Allari va repeta destinul luciferic al "căderii" din
/
rai: în noua lui casă tînărul inginer este terorizat de amintiri şi trăieşte o suferinţă hohotitoare.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
