Veneţia de Mihai Eminescu
Veneţia
de Mihai Eminescu
S-a stins viaţa
falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi
sclipiri de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi
portaluri,
Pătrunde luna, înălbind
pereţii.
Okeanos se plânge pe
canaluri
El numa-n veci e-n
floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi,
sunând din valuri.
Ca-n ţintirim tăcere
e-n cetate.
Preot rămas din a
vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopţii bate.
Cu glas adânc, cu
graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe
cadenţate:
„Nu-nvie morţii – e-n
zadar, copile!”