Trecut-au anii de Mihai Eminescu

Trecut-au anii

de Mihai Eminescu

                        Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri

                        Şi niciodată n-or să vie iară,

                        Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară

                        Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

                        Ce fruntea-mi de copil o înseninară,

                        Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –

                        Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,

                        O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

                        Să smulg un sunet din trecutul vieţii,

                        Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri

                        Cu mâna mea în van pe liră lunec;

                        Pierdut e totu-n zarea tinereţii

                        Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,

                        Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!