Stelele-n cer de Mihai Eminescu

Stelele-n cer

de Mihai Eminescu

                        Stelele-n cer

                        Deasupra mărilor

                        Ard depărtărilor

                        Până ce pier.

                        După un semn

                        Clătind catargele,

                        Tremură largele

                        Vase de lemn;

                        Nişte cetăţi

                        Plutind pe marile

                        Şi mişcătoarele

                        Pustietăţi.

                        Stol de cocori

                        Apucă-ntinsele

                        Şi necuprinsele

                        Drumuri de nori.

                        Zboară ce pot

                        Şi-a lor întrecere,

                        Vecinică trecere –

                        Asta e tot…

                        Floare de crâng,

                        Astfel vieţile

                        Şi tinereţile

                        Trec şi se stâng.

                        Orice noroc

                        Şi-ntinde aripile

                        Gonit de clipele

                        Stării pe loc.

                        Până nu mor,

                        Pleacă-te, îngere,

                        La trista-mi plângere

                        Plină de-amor.

                        Nu e păcat

                        Ca să se lepede

                        Clipa cea repede

                        Ce ni s-a dat?