Stau în cerdacul tău… de Mihai Eminescu

Stau în cerdacul tău…

de Mihai Eminescu

                        Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.

                        Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

                        Crengi mari în flori de umbră mă cuprind

                        Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

                        Dar prin fereastra ta eu stau privind

                        Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.

                        Ai obosit, cu mâna ta cea fină

                        În val de aur părul despletind.

                        L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

                        Desfaci visând pieptarul de la sân,

                        Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…

                        Deasupra-mi stele tremură prin ramuri

                        În întuneric ochii mei rămân,

                        Ş-alături luna bate trist în geamuri.