Romancero espańol de Mihai Eminescu
Romancero espańol
de Mihai Eminescu
A. – De ce plângi, o,
dona Diana,
De ce ochiu-ţi
lăcrimează?
Nu eşti sântă şi
frumoasă
Ca o dramă spaniolă?
Ştii: don Manuel, perfidul,
Inconstant iubeşte-o
altă,
Alta brună, dulce,
pală,
Ca o noapte-a
primăverii.
D. – Nu-i aceea ce mă
doare,
De ce inima mi-e-amară,
Căci don Manuel ş-acuma
E fidel ca totdeauna;
Dar aceea ce mă doare
Şi-ochii mei îi fac să
plângă
Este că Negruzzi Iacob
M-a tradus în
româneşte.
A. – Şi de ce tu să te
superi,
Ideal al lui Moretto,
Au în limba cea germană
N-au tradus ei comedia,
Ei, străinii!
îns-EspaDa
Te adoră, o, Madona,
Cum mi te-a creat
Moretto.
D. – Nici n-aş plânge, caro
mio,
De ar fi traducţiune;
Rea or bună, ea nu
schimbă
Din valoarea mea
internă.
Dar Negruzzi, mio caro,
El a scris o comedie,
Comedie-originală:
Viclenie şi amor. Acolo
mă văd pe mine, Figurând sub nume – Elena,
Iar pe Manuel, il caro,
Văd că mi-l numesc
Costică.
Dară cum c-a imitat-o
Nici n-o spune, nici
n-o scrie,
Ci pe mine mă sileşte
Să recit la versuri
rele
Care sună ca drimbala
A ursarilor gitani.
A. – De-a făcut asta
Negruzzi
Cu Madona lui Moretto,
Atunci eşti nenorocită
Dona Diana, dona Diana!