Privesc oraşul furnicar de Mihai Eminescu

Privesc oraşul furnicar

de Mihai Eminescu

                        Privesc oraşul furnicar –

                        Cu oameni mulţi şi muri bizari,

                        Pe străzi largi cu multe bolţi,

                        Cu câte-un chip l-a străzii colţ.

                        Şi trec foind, râzând, vorbind,

                        Mulţime de-oameni paşi grăbind

                        Dar numai p-ici şi pe colea

                        Merge unul de-a-nletelea,

                        Cu ochii-n cer, pe şuierate,

                        Ţiindu-şi mâinile la spate.

                        S-aude clopot răsunând,

                        Cu prapuri, cruci, icoane, viind,

                        Preoţii lin şi în veştminte

                        Cântând a cărţilor cuvinte.

                        În urmă vin ca-ntr-un prohod;

                        Tineri, femei, copii, norod;

                        Dar nu-i prohod – sfinţire de-apă,

                        Pe uliţe lumea să nu-ncapă;

                        Se scurg încet – tarra bumbum –

                        Ostaşii vin în marş acum,

                        Naintea lor tambur-major,

                        Voinic el calcă din picior

                        Şi tobe tare-n tact ei bat

                        Şi paşii sună apăsat;

                        Lucesc şi armele în şir,

                        Frumos stindarde se deşir;

                        Ei trec mereu – tarra bumbum –

                        Şi dup-un colţ dispar acum…

                        O fată trece c-un profil

                        Rotund şi dulce de copil,

                        Un câne fuge speriat,

                        Şuier-un lotru de băiet,

                        Într-o răspântie uzată

                        Şi-ntinde-un orb mâna uscată,

                        Hamalul trece încărcat,

                        Şi orologiile bat –

                        Dar nimeni mai nu le ascultă

                        De vorbă multă, lume multă.