Ochiul tău iubit de Mihai Eminescu

Ochiul tău iubit

de Mihai Eminescu

                        Ochiul tău iubit,

                        Plin de mângâieri,

                        Dulce mi-ai lucit

                        Până ieri.

                        Oare te pierdui

                        Pe acest pământ,

                        Fără ca să-mi spui

                        Un cuvânt?

                        Oare te înduri,

                        Tu, ca să mă laşi,

                        Geniu de păduri

                        Drăgălaş?

                        Luna în zădar

                        Bate în fereşti,

                        Şi mă-ntreabă iar

                        Unde eşti?

                        Ar luci pe zid

                        Până ce te culci,

                        Până ţi se-nchid

                        Ochii dulci.

                        Şi ar tremura

                        Tainic în frunziş

                        Şi te-ar săruta

                        Pe furiş.

                        Dar ea zi cu zi

                        E în orice loc

                        Şi te va găsi

                        Cu noroc.

                        Eu nu pot să plec

                        Peste nori şi vânt,

                        Şi să te petrec

                        De-unde sunt.

                        Cum nu sunt ca ea,

                        Ca să mă strecor,

                        Drept oglinda ta

                        Să cobor!

                        Chipul tău frumos

                        Să-l privesc întreg,

                        Cu atât folos

                        Să m-aleg.

                        Să apar ca-n vis

                        Acelei vederi

                        Care mi-au surâs

                        Până ieri.