O, chilia mea sărmană… de Mihai Eminescu

O, chilia mea sărmană…

de Mihai Eminescu

                        O, chilia mea sărmană,

                        Cu negritul, tristul zid,

                        Dacă n-aţi fi voi în lume,

                        Aş fi stat să mă ucid.

                        Dar voi, cei ce-aţi fost de faţă

                        Când vărsam lacrimi fierbinţi,

                        Trişti pereţi, negriţi de vreme,

                        Voi acuma sunteţi sfinţi.

                        Sfinţi, căci ce-i mai sfânt în lume

                        Decât când o dulce gură

                        Îţi şopteşte vorba tristă

                        Că-n sfârşit şi ea se-ndură.