Dorinţa de Mihai Eminescu

Dorinţa

de Mihai Eminescu

                        Vino-n codru la izvorul

                        Care tremură pe prund,

                        Unde prispa cea de brazde

                        Crengi plecate o ascund.

                        Şi în braţele-mi întinse

                        Să alergi, pe piept să-mi cazi,

                        Să-ţi desprind din creştet vălul,

                        Să-l ridic de pe obraz.

                        Pe genunchii mei şedea-vei,

                        Vom fi singuri-singurei,

                        Iar în păr înfiorate

                        Or să-ţi cadă flori de tei.

                        Fruntea albă-n părul galben

                        Pe-al meu braţ încet s-o culci,

                        Lăsând pradă gurii mele

                        Ale tale buze dulci.

                        Vom visa un vis ferice,

                        Îngâna ne-vor c-un cânt

                        Singuratice izvoare,

                        Blânda batere de vânt;

                        Adormind de armonia

                        Codrului bătut de gânduri,

                        Flori de tei deasupra noastră

                        Or să cadă rânduri-rânduri.