Din lira spartă… de Mihai Eminescu
Din lira spartă…
de Mihai Eminescu
Din lira spartă a mea
cântare
Zboar-amorţită, un glas de vânt,
Să se oprească
tânguitoare
Pe un mormânt!
Oare femeia, pe care
mie
Dumnezeu sântul o-a
destinat,
În patu-acela de cununie
S-a-nfăşurat?
O caut, gându-mi
şi-o-nchipuieşte,
Dar n-am văzut-o de
când eu sunt…
Oare amorul ce îmi
zâmbeşte
E în mormânt?