De-or trece anii… de Mihai Eminescu
De-or trece anii…
de Mihai Eminescu
De-or trece anii cum
trecură,
Ea tot mai mult îmi va
plăcea,
Pentru că-n toat-a ei
făptură
E-un „nu ştiu cum” ş-un
„nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vreo
scânteie
Din clipa-n care ne
văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, „nu
ştiu cum”.
De-aceea una-mi este
mie
De ar vorbi, de ar
tăcea;
Dac-al ei glas e
armonie,
E şi-n tăcere-i „nu
ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi
jale
Petrec mereu acelaşi
drum…
În taina farmecelor
sale
E-un „nu ştiu ce” ş-un
„nu ştiu cum”.