Cu gândiri şi cu imagini de Mihai Eminescu

Cu gândiri şi cu imagini

de Mihai Eminescu

                        Cu gândiri şi cu imagini

                        Înnegrit-am multe pagini:

                        Ş-ale cărţii, ş-ale vieţii,

                        Chiar din zorii tinereţii.

                        Nu urmaţi gândirii mele:

                        Căci noianu-i de greşele,

                        Urmărind prin întuneric

                        Visul vieţii-mi cel himeric.

                        Neavând învăţ şi normă,

                        Fantezia fără formă

                        Rătăcit-a, vai! cu mersul:

                        Negru-i gândul, şchiop e viersul.

                        Şi idei, ce altfel împle,

                        Ard în frunte, bat sub tâmple:

                        Eu le-am dat îmbrăcăminte

                        Prea bogată, fără minte.

                        Ele seamănă, hibride,

                        Egiptenei piramide:

                        Un mormânt de piatră în munte

                        Cu icoanele cărunte,

                        Şi de sfinxuri lungi alee,

                        Monoliţi şi propilee,

                        Fac să crezi că după poartă

                        Zace o întreagă ţară moartă.

                        Intri înăuntru, sui pe treaptă,

                        Nici nu ştii ce te aşteaptă.

                        Când acolo! sub o faclă

                        Doarme-un singur rege-n raclă.