Balada Brumarul

Brumarul

                        Foaie verde peliniţă,

                        Colea-n vale-n poieniţă

                        Frumos doarme-o copiliţă:

                        Cu părul lăsat pe ţâţă,

                        Cam pe ţâţă, cam pe spate,

                        Inima-n mine se bate.

                        S-o deştepte nu-ndrăznea,

                        Tabachera o scotea,

                        Murgului la nas îi da.

                        Murgu tare străfiga,

                        Fetiţa de deştepta.

                        El degrabă mi-o-ntreba

                        – Eşti fată sau măritată,

                        Ori zână din cer picată?

                        – Nu-s fată, nici măritată,

                        Nici zână din cer picată,

                        Şi eu-s floare după mare,

                        Cine mă sărută moare.

                        Dar matale cine eşti,

                        Cum te chemi, cum te numeşti?

                        Eşti băiat ori însurat,

                        Ori înger din cer picat?

                        -Nu-s băiat, nici însurat,

                        Nici înger din cer picat.

                        Şi eu-s Brumaru cel mai mare

                        Ce cad noaptea pe răcoare,

                        Mă ridic în prânzul mare,

                        Iau mirosul de la floare.