Ai noştri tineri… de Mihai Eminescu
Ai noştri tineri…
de Mihai Eminescu
Ai noştri tineri la
Paris învaţă
La gât cravatei cum se
leagă nodul,
Ş-apoi ni vin de
fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de
oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje
răsucind mustaţă,
Ducând în dinţi ţigara
lungăreaţă
Ei toată ziua bat de-a
lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca
saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de
crâşme, cafenele
Şi viaţa lor nu şi-o
muncesc – şi-o plimbă.
Ş-aceste mărfuri fade,
uşurele,
Ce au uitat până şi a
noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul
ţării: stele.