TOIAG ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Toiag
Toiagul apare în simbolistică, în principal, ca armă şi, mai ales, ca armă magică; el poate sprijini mersul păstorului şi al pelerinului sau poate fi axă a lumii. Totodată, este semn al autorităţii: bîta ciobanului şi sceptrul. El înlătură influenţele dăunătoare, eliberează sufletele din infern, îmblînzeşte dragonii
şi face să ţîşnească izvoarele. în general, băţul pelerinului este considerat un simbol al calului invizibil, vehicul al călătoriilor sale, care străbate planurile şi lumile. Reazăm, protecţie, călăuză, toiag&T devine sceptru, simbol al suveranităţii, al puterii şi al capacităţii de a comanda, atît în plan intelectual şi spiritual, cît şi în ierarhia socială. Toiagul este atributul ciobanilor ce anticipează cîrja episcopală în formă de cupă, cu care păstorul poate lua de jos pietrele şi apoi le poateT azvîrli.
Bătrînul înţelept, puţin adus de spate, sprijinit într-un toiag simbolizează, deopotrivă, lunga sa peregrinare şi arma împotriva nedreptăţii sau greşelii ce r-ar putea apărea în cale.
în versurile „Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi cu-n toiag?” din „Scrisoarea III” de M. Eminescu - cuvinte rostite de Baiazid - motivul sugerează bătrineţea, neputinţa, nevoia de sprijin. în sensul larg al termenului, Baiazid îl include şi pe Mircea, aşa cum îl vede el, de pe soclul victoriilor anterioare: „Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedic de-un moşneag
In lumina ca un apus de soare din nuvela „Toiagul păstoriei” de I. Druţă, nu mioarele sînt pîndite de primejdia de a rămîne fără stăpîn, ca în „Mioriţa”, ci păstorul este îngrijorat de teama rătăcirii lor (a consătenilor).
Pentru Luceafărul din poemul omonim de M. Eminescu, toiagul prezintă axa călătoriei sale, cu ajutorul lui străbate spaţiile şi lumile: „Şi ţine-n mină un toiag/ Încununat cu trestii”, trestia reprezentînd un însemn al dorinţei de reînnoire.
Toiagul apare în simbolistică, în principal, ca armă şi, mai ales, ca armă magică; el poate sprijini mersul păstorului şi al pelerinului sau poate fi axă a lumii. Totodată, este semn al autorităţii: bîta ciobanului şi sceptrul. El înlătură influenţele dăunătoare, eliberează sufletele din infern, îmblînzeşte dragonii
şi face să ţîşnească izvoarele. în general, băţul pelerinului este considerat un simbol al calului invizibil, vehicul al călătoriilor sale, care străbate planurile şi lumile. Reazăm, protecţie, călăuză, toiag&T devine sceptru, simbol al suveranităţii, al puterii şi al capacităţii de a comanda, atît în plan intelectual şi spiritual, cît şi în ierarhia socială. Toiagul este atributul ciobanilor ce anticipează cîrja episcopală în formă de cupă, cu care păstorul poate lua de jos pietrele şi apoi le poateT azvîrli.
Bătrînul înţelept, puţin adus de spate, sprijinit într-un toiag simbolizează, deopotrivă, lunga sa peregrinare şi arma împotriva nedreptăţii sau greşelii ce r-ar putea apărea în cale.
în versurile „Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi cu-n toiag?” din „Scrisoarea III” de M. Eminescu - cuvinte rostite de Baiazid - motivul sugerează bătrineţea, neputinţa, nevoia de sprijin. în sensul larg al termenului, Baiazid îl include şi pe Mircea, aşa cum îl vede el, de pe soclul victoriilor anterioare: „Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedic de-un moşneag
In lumina ca un apus de soare din nuvela „Toiagul păstoriei” de I. Druţă, nu mioarele sînt pîndite de primejdia de a rămîne fără stăpîn, ca în „Mioriţa”, ci păstorul este îngrijorat de teama rătăcirii lor (a consătenilor).
Pentru Luceafărul din poemul omonim de M. Eminescu, toiagul prezintă axa călătoriei sale, cu ajutorul lui străbate spaţiile şi lumile: „Şi ţine-n mină un toiag/ Încununat cu trestii”, trestia reprezentînd un însemn al dorinţei de reînnoire.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
