PLOAIE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Ploaie
Ploaia coboară pe pămînt din cer şi simbolizează fertilitatea minţii, lumina, influenţele spirituale. Ploaia cerească, apele din înalt constituie echivalentul cosmologic al seminţei. Dumnezeu îşi trimite îngerul cu fiece strop de ploaie. Căzînd din cer, ploaia înseamnă şi un dar al zeilor, cu dublu sens, material şi spiritual. Simbol vitalizator, de purificare periodică, ploaia este considerată un semn divin aproape la toate popoarele arhaice.
In literatură, simbolul este asociat cu sentimentul de melancolie, cu depresiile (Bacovia), este privită ca o răzvrătire a naturii (Bogza), iar alteori - ca o pedeapsă a cerului. Dintre scriitorii romă-
118
ni, Bacovia pare obsedat de acest simbol. In textele sale, ploaia narcotizează şi declanşează nevrozele: „Va bate ploaia... şi tîrziu, la geamul tău voi plînge-ncet..." („Nervi de toamnă”). Pentru Bacovia, ploaia reprezintă „plînsul materiei": sub umezeala grea ce stăplneşte lumea, toate amănuntele ei trişte se dilată, accen- tuînd depresia. Ploaia se subordonează sentimentului de dramatică singurătate a fiinţei, care trăieşte sub permanenta ameninţare a sfîrşitului, e un dor de sinucidere prin înec. Bacovia resimte sensul descompunerii sub agresivitatea dezarmantă a ploii. Ploaia depresivă acompaniază autumnalul: este ploaia-moină ca regim nocturn al oraşului („Oraşul doarme ud în umezeala grea”, „Nocturnă”), declanşînd tristeţi acute şi conducînd la moartea visurilor: „Da, plouă cum n-am mai văzut. ../ Şi grele tălăngi adormite,/ Cum sună sub şuri învechite/ Cum sună în sufletu-mi mutV\ Ploaia e percepută ca o desfăşurare monotonă şi obsedantă („Plouă, plouă, plouă, vreme de beţie"), facilitînd golul existenţial şi sentimentul singurătăţii cosmice („I-auzi cum mai plouă/ Ce melancolie/Singur, singur, sin- gur”). Cînd umezeala ploii pătrunde în pămînt în suficientă măsură, ea permite pămîntului să germineze. Cînd însă ploaia cade în exces, ea distruge pămîn- tul prin înecarea seminţelor. In poezia „Lacustră”, prezenţa apei simbolizează atît descompunerea lumii, cît şi moartea lentă a individului. Dacă în toată poezia lumii apa fertilizează, fiind comparată şi cu energia vitală a sufletului făcîndu-1 să înflorească, la Bacovia ea duce la o dizolvare perpetuă, la o surpare continuă.
Chiar la începutul romanului „Clopotniţa”
de I. Druţă, Horia îşi reaminteşte de ploaia de dăunăzi - o metaforă a agitării trăite de personaj. Motivul se va repeta; vom simţi năvala ploilor peste existenţa eroului, ne vom amârî odată cu el, vom aştepta o zi bună pentru el. Horia le re-vede, le re-trăieşte» le re-in- terpretează pe toate, bune şi rele, le caută sensul, explicaţia, rădăcinile... Inţelegîn- du-le şi trecîndu-le încă o dată prin sufletul său, devine mai puternic.
„Ploaie, zăpadă, măzâricâ şi vînt vrăjmaş se abătu peste sat şi ţinu trei zile şi trei nopţi; drumul era pustiu, nici un glas de cîine nu se mai auzea". Această vreme urîtă, în nuvela „în vreme de război” de I. L. Caragiale, este în consonanţă cu sufletul agitat al lui Stavrache şi deosebit de sugestivă pentru obsesiile personajului.
Ploaia coboară pe pămînt din cer şi simbolizează fertilitatea minţii, lumina, influenţele spirituale. Ploaia cerească, apele din înalt constituie echivalentul cosmologic al seminţei. Dumnezeu îşi trimite îngerul cu fiece strop de ploaie. Căzînd din cer, ploaia înseamnă şi un dar al zeilor, cu dublu sens, material şi spiritual. Simbol vitalizator, de purificare periodică, ploaia este considerată un semn divin aproape la toate popoarele arhaice.
In literatură, simbolul este asociat cu sentimentul de melancolie, cu depresiile (Bacovia), este privită ca o răzvrătire a naturii (Bogza), iar alteori - ca o pedeapsă a cerului. Dintre scriitorii romă-
118
ni, Bacovia pare obsedat de acest simbol. In textele sale, ploaia narcotizează şi declanşează nevrozele: „Va bate ploaia... şi tîrziu, la geamul tău voi plînge-ncet..." („Nervi de toamnă”). Pentru Bacovia, ploaia reprezintă „plînsul materiei": sub umezeala grea ce stăplneşte lumea, toate amănuntele ei trişte se dilată, accen- tuînd depresia. Ploaia se subordonează sentimentului de dramatică singurătate a fiinţei, care trăieşte sub permanenta ameninţare a sfîrşitului, e un dor de sinucidere prin înec. Bacovia resimte sensul descompunerii sub agresivitatea dezarmantă a ploii. Ploaia depresivă acompaniază autumnalul: este ploaia-moină ca regim nocturn al oraşului („Oraşul doarme ud în umezeala grea”, „Nocturnă”), declanşînd tristeţi acute şi conducînd la moartea visurilor: „Da, plouă cum n-am mai văzut. ../ Şi grele tălăngi adormite,/ Cum sună sub şuri învechite/ Cum sună în sufletu-mi mutV\ Ploaia e percepută ca o desfăşurare monotonă şi obsedantă („Plouă, plouă, plouă, vreme de beţie"), facilitînd golul existenţial şi sentimentul singurătăţii cosmice („I-auzi cum mai plouă/ Ce melancolie/Singur, singur, sin- gur”). Cînd umezeala ploii pătrunde în pămînt în suficientă măsură, ea permite pămîntului să germineze. Cînd însă ploaia cade în exces, ea distruge pămîn- tul prin înecarea seminţelor. In poezia „Lacustră”, prezenţa apei simbolizează atît descompunerea lumii, cît şi moartea lentă a individului. Dacă în toată poezia lumii apa fertilizează, fiind comparată şi cu energia vitală a sufletului făcîndu-1 să înflorească, la Bacovia ea duce la o dizolvare perpetuă, la o surpare continuă.
Chiar la începutul romanului „Clopotniţa”
de I. Druţă, Horia îşi reaminteşte de ploaia de dăunăzi - o metaforă a agitării trăite de personaj. Motivul se va repeta; vom simţi năvala ploilor peste existenţa eroului, ne vom amârî odată cu el, vom aştepta o zi bună pentru el. Horia le re-vede, le re-trăieşte» le re-in- terpretează pe toate, bune şi rele, le caută sensul, explicaţia, rădăcinile... Inţelegîn- du-le şi trecîndu-le încă o dată prin sufletul său, devine mai puternic.
„Ploaie, zăpadă, măzâricâ şi vînt vrăjmaş se abătu peste sat şi ţinu trei zile şi trei nopţi; drumul era pustiu, nici un glas de cîine nu se mai auzea". Această vreme urîtă, în nuvela „în vreme de război” de I. L. Caragiale, este în consonanţă cu sufletul agitat al lui Stavrache şi deosebit de sugestivă pentru obsesiile personajului.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
